Oana, Vlad & Matei {Nuntă + Botez la Athénée Palace Hilton}

Ei sunt prietenii noştri. Iniţial, Vlad şi Robert erau vecini. Vlad, cu câţiva ani mai mare şi cu gusturi muzicale impecabile, îi împrumuta lui Robert „muzică adevărată”. Şi trebuie să vă spun ce a însemnat asta pentru noi.

Eu eram încă departe de muzica lor, deşi Robert îmi era coleg. Am o soră mai mare şi, mulţumită ei, am avut prieteni mai mari şi lucruri mai interesante de făcut decât alţi copii sau adolescenţi de vârsta mea. Mergeam la cele mai reuşite petreceri, citeam cărţi serioase, ascultam obsesiv Beethoven şi Alifantis, nu scăpam nicio piesă de teatru din oraş, nu înţelegeam de ce nişte colegi se amuză aşa tare la filmul „Dumb and Dumber”, care mi se părea îngrozitor de prost. O arogantă, o antipatică, fără îndoială.

Cum putea un băiat de aceeaşi vârstă să o impresioneze pe arogantă? Prin aproape orice făcea, dar el era prea mic să-şi dea seama. Pe „vremea noastră”, ca în toate vremurile, adolescenţii trebuiau să aibă un aer misterios, să fie originali şi să aibă prieteni interesanţi (mai mari, dacă se putea). Aşa că Robert a venit la mine cu CD-uri de la Vlad. Un pretext clasic pentru multe alte vizite şi, în plus, ne-am mai educat şi noi ;)

Am ajuns şi eu să îi cunosc pe Oana şi pe Vlad – acum mai bine de zece ani! La fel ca noi, păreau împreună dintotdeauna. Ne întâlneam cu ei aproape la toate concertele bune din Bucureşti şi mă întrebam uneori dacă ei bănuiesc vreo clipă că noi le fusesem un fel de elevi :).

Apoi noi l-am avut pe Andrei, băiatul nostru pasionat de la bun început de muzică adevărată. Ca să vezi, Vlad, ce înseamnă să împrumuţi unui pitac din bloc CD-urile tale… De când a apărut şi băiatul lor, Matei, suntem şase prieteni. Cândva, Andrei şi Matei (mai şi rimează!) ne vor cere bani să meargă la cine ştie ce concerte prin Europa :).

Mai jos sunt nişte imagini de la nunta Oanei şi a lui Vlad, dar şi de la botezul lui Matei, ambele având loc în aceeaşi zi splendidă la Biserica Armenească. Imaginile sunt chiar mai subiectiv alese decât de obicei…

Da, am fost şi cu Andrei! Era cam somnoros, dar i-a plăcut tare mult.

Încă un vals? Nici vorbă. Ceva cu adevărat original şi înduioşător.

Marius Mihalache Band şi Irina Sârbu – un cadou extraordinar al Oanei pentru Vlad şi pentru noi toţi.

Şi un băieţel cu fire de artist, care i-a ascultat cu pasiune, a dansat cu o energie de invidiat şi a adormit până la urmă sub masă, ca un nuntaş adevărat.