Oana & Ovidiu {Nuntă Cluj-Napoca}

Prima nuntă în Cluj-Napoca! Am știut că o să fie frumos și abia o așteptam.

Fusesem o singură dată în Cluj, într-o noapte, cu niște prieteni. Cred că abia terminasem liceul și ne plimbam prin țară. Pentru niște copii cuminți de oraș ca noi, era o mare aventură. Până să ajungem la Cluj, am mers prin Apuseni cu corturile, ne-am spălat la râu, am mâncat doar cât să supraviețuim, am făcut focul, ne-am testat puterile și prietenia. Nu am văzut mare lucru din Cluj atunci, dar a rămas o amintire, vorba cântecului, de primăvară-n păr și miros de măr. (Este un cântec vechi al lui Baniciu, nici nu mai știam că îl știu, acum mi-a venit în minte).

Ne-am urcat în trenul de Cluj cu gândul la ce a fost și la ce urmează, cu același chef de râs și aceeași bucurie de a fi împreună. În plus, îi cunoscusem pe Oana și pe Ovidiu. Văzusem la ei ceva ce sperăm să descoperim la fiecare cuplu pe care îl cunoaștem, ceva ce ne emoționează și ne entuziasmează. Încă ne miram că ne-au ales pe noi, când sunt atât de mulți fotografi extraordinari în Cluj, dar și asta ne întărea sentimentul că suntem pe un drum bun.

Despre miri și nuntă este treaba fotografiilor să spună ceva. Noi așteptăm următorul drum la Cluj – care deja s-a anunțat – pentru că acolo ne-am simțit ca acasă. Eu nu știu să am rude în afara Bucureștiului, dar unii au crezut că sunt ardeleancă, așa că o fi ceva. (Cu Robert este un mister și mai mare, pentru că toți străinii au impresia că ar fi polonez, dar clar îi priește și lui în Ardeal :)).

Aveți grijă, este o postare ceva mai lungă decât v-am obișnuit, dar va merita să o parcurgeți până la capăt ;).

Prietenii Oanei și ai lui Ovidiu ne-au spus duminică, după nuntă, că pun la cale o surpriză și ne-au invitat și pe noi să participăm. Cum aveam tren abia seara, ne-am bucurat că puteam să îi revedem și să îi fotografiem din nou pe cei care fuseseră sufletul petrecerii în noaptea precedentă. Așa am ajuns, după o zi în care am umblat prin Cluj cât ne-au ținut picioarele, să vedem orașul și de la înălțime. Cu aceste imagini în minte am moțăit în tren. Ne-am privit unul pe altul printre gene și ne-am premiat cu un zâmbet mic, dar valoros, care înseamnă a fost bine, a fost foarte bine.