Simona & Eugen {Nuntă la Casa Vlăsia}

Cum mai sunt nunțile acum? Da, iar m-a întrebat cineva. Ca și când aș fi stat la munte și m-ar fi întrebat cum mai este vremea acolo, dacă a nins etc. Evident, nu știu. Presupun că sunt de toate felurile, așa cum sunt și oamenii care participă. Ce vedem noi este doar un crâmpei – unul luminos, fără îndoială. Vedem în el și schimbări, și lucruri mereu la fel.

Inevitabil, nunțile unor adulți perfect independenți, care, cum ar spune părinții, au văzut și lumea, și-au făcut și un rost și sunt pe drumul lor, nu mai seamănă cu nunțile unor tineri neștiutori, care abia pleacă din cuib și cărora părinții încă le spun ce și cum trebuie făcut. Chiar dacă sunt foarte tineri, experiența lor de viață este una mult mai bogată. Sunt oameni care știu foarte bine ce își doresc și își pot oferi singuri aceste lucruri, pot organiza foarte bine un eveniment (sau, tot mai frecvent, sunt ajutați de un profesionist), pot face din nunta lor un eveniment oricât de original și de surprinzător. Așa se face la nuntă este tot mai mult înlocuit cu așa ne place nouă. Prin urmare, totul se schimbă – muzica, felurile de mâncare, obiceiurile (multe pur și simplu dispar) etc. Și, implicit fotografiile, pentru că au o altă poveste de spus – sau, mai degrabă, un alt fundal.

Dar lucrurile cele mai importante nu se schimbă. Emoțiile părinților, bucuria prietenilor din copilărie, speranțele celor îndrăgostiți, sentimentele care îi aduc pe oameni împreună în astfel de momente. Pentru noi, acestea sunt elementele principale ale compoziției. (Nu suntem singurii fotografi care gândesc așa, dar în istoria fotografiei de nuntă, această abordare este încă destul de nouă și de puțin pusă în practică. Mult timp fotografia de nuntă a fost dominată de imagini formale, statice, în care subiectul privea încordat și confuz spre depărtări fictive sau, ștergându-și orice expresie de pe chip, ca în pozele pentru buletine, spre obiectivul unui fotograf care părea să îl sperie. Chiar și acum este foarte prezent un gen de fotografie de nuntă din care expresia și mișcarea lipsesc intenționat. Într-un stil care amintește mai degrabă de fotografia de fashion, subiectul, înghețat într-o poziție improbabilă, privește trist niște ceruri apocaliptice întinse peste o lume în care contrastele, luminile și culorile, fizic imposibile, înțeapă retina și uimesc prin absurditatea lor fascinantă). Așadar, fotografia de eveniment se înnoiește nu doar cu fundaluri noi, ci și cu emoțiile pe care, până de curând, oamenii mai degrabă le-au ascuns sau doar le-au simulat pentru fotografie. Accesul într-o zonă reală și sinceră este, până la urmă, încă o schimbare.

Iată o nuntă a zilelor noastre, din crâmpeiul despre care vorbeam. Nimic formal și nimic făcut pentru că așa se face. Simona și Eugen, așa cum au fost ei într-o zi chiar frumoasă, cu o atmosferă interesantă. Un eveniment perfect organizat de Andrada și la care au cântat excelent, ca de obicei, Compania 7.