Mi-a făcut bine să revăd azi fotografiile de la nunta Oanei și a lui Liviu. Le-am văzut cu alți ochi decât astă vară. Mă uitam la ele și mă gândeam cât de bine este să vezi oameni care se bucură așa de o zi din viața lor. Dincolo de toate problemele lumii, iată o zi de bucurie, speranțe, prosperitate, pace. Am avut norocul de a ne obișnui cu astfel de zile, dar nu ar trebui să le considerăm banale. Pentru alte locuri și vremuri, astfel de zile ar fi doar un vis.
Și mai am un gând legat de aceste fotografii. Ne plac. Nu pentru că ar fi perfecte (nici nu este cazul), ci pentru că atunci când le vedem ne gândim într-adevăr, așa sunt Oana și Liviu. Senzația noastră a fost că s-au simțit bine cu ei, cu invitații lor, cu noi, cu tot ce și-au oferit și cu tot ce li s-a oferit. Asta nu se poate mima și nu se poate cumpăra. Este un fel de a fi, un unghi din care poți privi lucrurile. Când mirii aleg unghiul optimist, când toate gesturile lor reflectă încredere și căldură, fotografiile pot arăta așa:
Awesome photos!
Pozele sunt extraordinare, la fel si mirii. Un fotograf foarte bun, felicitari