Raluca & Șerban {Nuntă la Fratellini Bistro}

Lucrurile se schimbă. Nu atât de repede cât ne-am dori noi, asta este adevărat (și dureros în multe cazuri), dar când te uiți în urmă și vezi că în doar patru-cinci ani s-au schimbat mentalități și atitudini, parcă îți mai vine inima la loc.

Din experiența personală a ultimilor ani, aș zice că autoritățile sunt la fel de sfidătoare și ne întind nervii cu aceeași combinație teribilă de rea-voință și incompetență. Dar ceea ce s-a schimbat este atitudinea oamenilor. Tot mai mulți (deși încă puțini) au început să lupte pentru normalitate. Și aici mă refer la primăriile de sector ale orașului meu ghinionist și la niște grupuri de bucureșteni care, în pofida tuturor previziunilor pesimiste făcute de cei resemnați și comozi, chiar reușesc să miște lucrurile. Pentru că singurele schimbări în care putem spera sunt cele care se fac de jos în sus și nu invers, cum am sperat cu naivitate atâția ani.

Un alt exemplu de schimbare. Pe vremea când încă nu exista o lege anti-fumat și în consecință urma să renunțăm la fotografia de eveniment (chiar nu mai suportam!), am început să avem nunți la care nu s-a mai fumat decât afară. Fie că mirii erau sau nu fumători, au decis așa și, cum era de așteptat, nu s-a supărat nimeni. Pentru că bunul simț este și el o lege, măcar pentru unii.

An după an, nunțile se tot schimbă și ele. Mai puțin cu obligații, mai puțin cu mirese furate, mai puțin cu meniul clasic de nuntă și cu tort la 4 dimineața. Sigur, nu este totul perfect, încă poți avea ghinionul de a auzi eternul și absurdul El Meneaito, iar prostul gust încă mai răzbate ici și acolo printr-un Și-a luat soacră-mea cai.  Dar tot mai rar și probabil doar din cauza unei nefericite obișnuințe.  

Noi avem noroc și întâlnim în general oameni care nu se tem de schimbări. Sunt oameni care au încredere în ideile lor și își asumă fără probleme deciziile luate. Oameni care știu că respectul pentru părinți și familie este cu totul altceva decât o aparentă supunere care ascunde frustrări de tot felul.  Sunt ei cu muzica, cu hainele, cu felurile de mâncare preferate, cu toate ale lor, nu cu tot ce au văzut pe la nunțile la care au mers.  Și de ce nu ar putea fi și așa?

Iată un exemplu. La nunta Ralucăi și a lui Șerban oamenii au venit, au dansat, au băut, au mâncat, s-au distrat în ritmul lor, nu în ritmul dictat de vreo formație sau de felurile de mâncare. Totul a fost la dispoziția invitaților permanent și a fost minunat. Nu am auzit să îi fi lipsit cuiva momentul cu magicianul, momentul cu muzica populară, momentul cu sarmalele, momentul cu dansuri de nu știu ce fel. Nici nu înțeleg cum au ajuns nunțile, niște evenimente personale, să aibă un program ca de Revelion la tv :). Invitații au plecat fericiți, fiecare când a obosit – nu la trei ore după instalarea oboselii. Probabil că sunt și alții ca mine care nu au înțeles niciodată nunțile la care aproape toți invitații agonizează în așteptarea unui tort superb, pe care de fapt nu mai vrea să îl vadă și să îl guste nimeni la o oră mult prea târzie. Nunțile pot fi mult mai prietenoase și mai firești dacă oamenii se gândesc înainte la cum sunt ei, la ce le place și ce îi reprezintă, nu la lungul șir de lucruri fără sens făcute și de alții. Lucrurile se schimbă. Uneori, prin niște curajoși ca Raluca și Șerban.