Cătălina & Mircea {Nuntă la Scala Events}

Toată lumea vorbește despre bule în care oamenii cu idei, pasiuni, gusturi și dezgusturi comune se găsesc și interacționează unii cu alții. Dacă admitem că așa ceva există, pot să spun că îmi plac extraordinar de mult unele bule în care intru. Mă gândesc acum la Cătălina, la Mircea și la alți câțiva ca ei. Se pare că avem cam aceleași idei când este vorba despre ce ar trebui să fie o nuntă frumoasă, o fotografie de iubit, o mâncare bună, o muzică să îți ajungă la suflet, o pasiune care să te scoată din monotonie și cine știe câte altele.

După cum înțeleg eu teoria asta a bulelor, fiecare dintre noi este în mai multe bule deodată, în proporții variabile. Eu, de exemplu, cred că am cel puțin un picior într-o bulă populată de oameni critici cu ei înșiși și cu ceilalți, exasperați de multe ori, încrâncenați, antipatici prin scepticism, neliniști de tot felul, lupte interminabile. Nu e bula mea preferată și mă străduiesc, cam fără convingere, să ies de acolo. Are și niște părți bune, dar speranța de viață în ea nu e foarte mare.

Bine că mai sunt și altele. Am avut un mare noroc să pătrund puțin și în una mai luminoasă – cea în care i-am întâlnit pe Cătălina și pe Mircea. E o bulă de oameni creativi, deschiși, care experimentează și explorează, care se simt bine cu ei și cu lumea fără să facă ce fac alții, care par să fie mereu la curent cu lucrurile bune și frumoase. Nu doar că reușesc să își păstreze optimismul și generozitatea, dar transformă asta într-un firesc pe care îl adoptă, vrăjiți, și colegii de bulă mai puțin înzestrați. Sigur nu e nimeni doar prin bule roz. Dar azi, gândindu-mă la ei, îmi dau seama ce mult aș vrea să ne întâlnim, mai mulți și mai des, în acele bule în care putem să trăim mai mult, să creștem și chiar să avem roade.