Dacă tot a făcut Robert un site nou, am zis să fac și eu o postare nouă. Site-ul este, ca și înainte, foarte al nostru, cum sunt și fotografiile, și textele de aici. Adică ceva făcut doar de noi, după cum ne place și cum ne pricepem, după cum simțim și cum visăm. Sigur, am vrea să ne pricepem la toate mai bine și tot ce iese din mâinile noastre să fie nemaipomenit, dar în același timp găsim un fel de bucurie în toate lucrurile imperfecte în care punem suflet, în nebunia de a refuza rețetele sigure și cărările bătute. Site-ul va continua să fie periat și dichisit de Robert în continuare, așa că ne-am bucura să ne spuneți dacă vă place sau nu, dacă vi se pare prietenos sau antipatic, dacă aveți orice idei și sugestii pentru noi.
Am fotografiat o mulțime de nunți splendide și nu am apucat să le postez. Va veni, probabil, și vremea lor. Azi vreau să vă arăt ceva puțin altfel – ceva cu înălțimi liniștite, miros de iarbă, nori grăbiți și doi oameni care ne sunt foarte dragi. Cu Andreea și Mădălin am urca pe orice munte, cu tot cu ghiozdanele noastre negre. Ceea ce nu e puțin lucru, pentru că noi suntem niște sălbatici care cu puțini oameni și-ar dori să meargă pe munte, iar numitele ghiozdane negre sunt grele rău :).