Luca {Botez la Domeniul Manasia}

Am fotografiat de-a lungul anilor sute de nunți (nici nouă nu ne vine să credem), dar nici botezuri nu au fost mai puține. Evenimentul botezului este, în multe cazuri, o regăsire cu cei pe care i-am fotografiat la nuntă. Încercați să vă puneți în locul nostru o clipă: cunoaștem un cuplu, apoi trăim împreună (intens) ziua nunții, după un timp ne revedem și ei nu mai sunt doar ei. Părinții lor au devenit bunici, bunicii au devenit străbunici. Noi nu mai suntem niște străini pentru nimeni, fotografiile noastre au fost deja văzute și au spus ce aveau de spus. Ne regăsim ca oamenii care au trecut împreună prin multe, deși poate ne-am văzut doar o zi sau două și am schimbat doar câteva cuvinte. Dar sunt zile în care înțelegi mai multe despre o familie decât în ani de vizite și conversații politicoase. Zile cu momente importante și tensionate, în care sentimentele și caracterele oamenilor ies la iveală. (După astfel de experiențe, oamenii ori sunt mult mai apropiați, ori ar vrea să nu se mai vadă :) ).

Când suntem anunțați de venirea unui copil, se ridică imediat un val uriaș de emoții. E ca o trezire la realitate, dar la una luminoasă: ei sunt bine, noi suntem bine, viața continuă – frumoasă, grea și intensă, cum o știm, și trebuie sărbătorită! Omulețul cel nou, care abia dacă ne vede, este copilul cu care ne jucăm și râdem peste câțiva ani. Cel pe care îl vedem crescând în filmulețele și fotografiile primite de la părinți, pe care îl auzim recitând la serbări, care începe școala într-o zi – iar noi ne mirăm, cu lacrimi în ochi, și ne amintim cum era el mic, cum eram noi mai tineri. Toți acești copii parcă sunt un pic de tot, o celulă doar, ai noștri. Nu doar că știm povestea lor de la început, dar ei fac parte din povestea vieții noastre.

Cam așa stau pentru noi lucrurile cu fotografia de botez. Nu este deloc mai puțin importantă pentru noi decât cea de nuntă, ba chiar ne este foarte dragă. Nu a fost prezentă pe site-ul nostru în ultimii ani, dar acum am vrea să îi facem puțin loc, convinși că merită și că va însenina câțiva viitori sau actuali părinți, bunici și poate chiar și niște străbunici moderni.

Începem cu superextracalifragilisticii Andra și Petruș – pe care îi iubim, că așa sunt ei, nu se lasă până nu se fac iubiți. Sigur că ne-am topit când ni l-au prezentat pe Luca, primul lor băiețel. Ce vedeți mai jos sunt fotografiile de la botezul lui. Iar în curând o să îl vedeți pe Luca în rol de frate mai mare, la botezul lui Amza. Da, știu, avem o muncă foarte frumoasă :).