Voi continua seria reîntâlnirilor fericite. Nu știu cât de mică sau de mare va fi această serie până la urmă. Este una foarte specială, cu oameni care ne-au făcut să iubim mai mult și să fotografiem cu și mai mare bucurie. Adaug azi o poveste începută cândva cu Andreea și Florin, continuată cu Arthur și acum și cu Anna. (Pe Arthur și pe Anna îi veți recunoaște căutând cei mai frumoși ochi albaștri).
Cum ar fi să îți inviți cei mai dragi oameni de prin toată țara într-un sat frumos cum este Viscri și să petreci niște zile cu ei? Și soare, și ploi, și joacă, și liniște de amiază, și povestit la masă în căldura dimineții, și urări de noapte bună când se lasă răcoarea? Să prețuiești atât de mult această revedere încât să o savurezi în tihnă, dând timp tuturor lucrurilor bune să se întâmple? Și să păstrezi amintirea reîntâlnirii în niște fotografii simple, reale, fidele mirosului de iarbă și de lemn, țipetelor de copii care se aleargă, luminii strecurate printre nori sau revărsate direct peste toate culorile? Am aflat de la Andreea și de la Florin cum ar fi. Ar fi exact pe sufletul meu, fără îndoială, și sper să pot face cândva același lucru (poate la Alma Vii?), iar ei să fie alături de noi.