Mi-am început dimineaţa şi săptămâna citind The Luminous Portrait. Un paragraf m-a făcut să mă opresc un pic din lectură şi să mă gândesc la tot ce se întâmplă: I had many pivotal moments in my career: the first time I booked a job for which someone actually paid me money; the first time I was published in a national magazine; […] Each success helped me continue to the next level. […] You will inevitably suffer disappointments along your path, but let go of the setbacks and always relish your successes, no matter how small. It’s really, really crucial to love what you do, because being a successful photographer is about so much more than just taking the pretty pictures. […]It can be overwhelming and daunting.
Sunt nenumăraţi oameni care iubesc şi urăsc ceea ce fac, care exersează în continuu, care au nevoie de imaginaţie şi în acelaşi timp sunt epuizaţi de ea, care ajung să creeze chiar şi în somn, complet invadaţi de munca lor şi care totuşi nu pot trăi fără o astfel de muncă. Sunt oameni care cred în ceea ce fac şi fac doar aşa cum vor ei, dar pe de altă parte au o nevoie enormă de aprecierea altora. Este o viaţa frumoasă şi chinuită în acelaşi timp. Alţii când muncesc sunt nevoiţi să se îndepărteze de ei înşişi, de viaţa lor, de sentimentele lor, de relaţiile personale cu cei din jur, pe când un fotograf, un scriitor, un muzician este într-o continuă căutare de sine, într-o inevitabilă şi istovitoare cufundare în propriile sentimente, într-o empatie permanentă cu aceia cărora speră să le comunice arta lor.
Din fericire, noi încă suntem îndrăgostiţi de fotografie şi probabil vom rămâne, chiar dacă la un moment dat ne vom ocupa poate de un alt gen de fotografie sau în alt fel. Şi tot din fericire, un succes, oricât de mic, te împinge spre altceva, şi abia aştepţi să descoperi spre ce anume, după cum abia aştepţi, ca un nebun pasionat şi orgolios, să fii mai bun decât oricând.
Felicitari !
Multumim, Bogdan!