Mereu mi-a fost frică de genul acesta de fotografii pe malul mării. În general sunt prea previzibile, ai senzaţia ca le-ai mai văzut. De multe ori sunt penibile de-a dreptul. Foarte rar sunt cu adevărat frumoase şi nu îţi mai desprinzi privirea de la ele. Aşa că un timp le-am cam evitat, neavând nicio idee cum am putea face unele care să ne şi placă.
Ce mă speria nu era ideea de fotografii pe plajă, ci de haine de nuntă pe plajă. O rochiţă colorată, o umbrelă de soare, nişte cocktailuri probabil că ar fi fost mai liniştitoare. Dar nişte haine atât de elegante? În fine, trebuia să încercăm. Am ajuns pe o plajă incredibil de frumoasă, pe care nu o ştiam. Asta putea fi bine… dar dacă totul va arăta prea romantico-siropos?
Într-un târziu, au apărut Bianca şi Cătălin (nu în ordinea asta!) şi ne-am liniştit. Sunt prea haioşi pentru fotografii siropoase. Aşa că lucrurile au început să decurgă firesc, am făcut repede nişte fotografii până a apus soarele şi apoi am mai stat de vorbă. Am aflat că Bianca pregătise multe ţinute pentru şedinţa foto; din păcate, pe plaja pustie era deja beznă :).
Când am ajuns la prelucrarea fotografiilor, am învins diversele spaime şi prejudecăţi. Am tot ascultat o melodie mai de pe vremuri, care nu m-a pasionat niciodată, dar al cărei videoclip cred că a bântuit adolescenţa multora: Wicked Game, cântată de Chris Isaac. Şi aşa, cu fond melodic, m-am liniştit îndeajuns cât să vreau chiar să vi le arăt. Dacă nu vă plac, e doar vina noastră. Ei au fost foarte frumoşi.
