Ioana & Eugen {Nuntă la Ambasad’Or}

Când eram mică ţineam sus pe şifonier ceea ce familia mea numea cutia cu maimuţe. Era o cutie în care aveam aţe, bucăţi de material, şireturi, nasturi, panglici şi tot felul de lucruri mici găsite prin casă, care mi se păreau frumoase şi care, credeam eu, îmi puteau fi de folos pentru îmbrăcămintea unei păpuşi micuţe, urâte, cu margini de plastic tăioase (şi era bine că păpuşa era aşa, pentru că aveam voie să îi fac orice) sau pentru îmbrăcarea propriilor degeţele. Tot ce era în cutia cu maimuţe era important pentru mine. Am crescut, am început să citesc, să mă îndrăgostesc şi am uitat de cutie. Dar adevărul este că o fată are mereu un fel de cutie cu maimuţe. Mereu strânge nişte lucruri mici pe care le va folosi cândva. La 11 ani am văzut filmul Robin Hood, varianta (ridicolă, dar ce contează?) cu Kevin Costner. L-am văzut de zeci de ori. Şi de câte ori apărea domniţa Miriam la sfârşit cu coroniţa ei de flori pe cap, de atâtea ori îmi promiteam că aşa voi avea şi eu la nuntă. Undeva în mintea mea era încă o cutie de maimuţe, în care păstram o coroniţă şi poate şi altele de care nu mai ştiu acum. La 24 de ani când m-am căsătorit, cutia s-a deschis şi am vrut, evident, o coroniţă ca în Robin Hood şi o rochie cu mâneci lungi :).

Flori albe, dantele, zâmbete, parfumuri, dansuri pline de energie… Poate au fost şi ele într-o cutie cu maimuţe înainte de a deveni reale şi de a le fotografia noi. Până la urmă, din ce este făcută o nuntă? Eu cred că, de cele mai multe ori, din visele unei fete.