Mă plimbam prin Cișmigiu cu Lulu, fetița noastră lagotto romagnolo. Niciuna dintre noi nu e friguroasă și nu se satură de zăpadă vreodată, așa că eram mulțumite. Îi mai ziceam una-alta, ne priveam drăgăstos. Ce-i drept, până să ajungem în parc, întâlniserăm și oameni care ne cam speriaseră, iar eu uit astfel de lucruri mai greu decât Lulu, dar nu îmi pierdusem buna dispoziție. Cu Lulu alături, nu rămâi serios. Și, din fericire, chiar și într-un București în care se zâmbește prea puțin, un cățel ca Lulu face mai mult de jumătate din trecători să se lumineze la față, așa că și plimbările cu ea sunt de parcă aș merge cu soarele și cu veselia după mine.
La un moment dat, mi-am dat seama că un domn era mereu pe lângă noi și ne privea, deși mai schimbaserăm direcția. Având în vedere întâlnirile neplăcute pe care le avuseserăm pe drumul spre parc, mi s-a strâns puțin inima. Până la urmă, domnul m-a întrebat dacă îi permit să o mângâie pe Lulu. Ezitant și cu multă prudență am acceptat, pentru că tonul vocii era plăcut. (Dacă nu aveți cățel, probabil nu mă veți înțelege. Cățelul poate fi foarte drăgălaș, dar nu este o jucărie. E un membru al familiei și ai multă grijă de el). A mângâiat-o puțin și atunci abia am avut o clipă să îl privesc. Ceva m-a făcut să simt sau doar să gândesc că s-ar putea să fie un om foarte singur, a cărui grijă nu o poartă nimeni. S-a ridicat cu fața luminată de bucurie, mi-a mulțumit și a plecat.
De când o avem pe Lulu, zeci de trecători, de toate vârstele, s-au apropiat de noi să vorbim. În general, avem mici conversații amabile, dar se întâmplă să fie și discuții surprinzător de profunde, povești de viață, mărturisiri neobișnuite. Și da, mai sunt și întâlniri bizare, cu oameni excentrici, care te lasă mut de uimire. Dar pentru toți Lulu pare să fie un pretext la fel de bun de a zâmbi, de a vorbi, de a se simți mai bine. Este adevărat că Lulu este neobișnuit de prietenoasă și își exprimă foarte clar dragul de oameni, dar tot mă surprinde felul în care prezența ei transformă imediat persoane atât de diferite. Putem spune, simplu, că unora le plac câinii. Dar cred că, în unele cazuri, e vorba despre mai mult de atât. Mă întreb câtă nevoie avem să ne privească cineva cu prietenie, fără să ne judece? Câtă nevoie avem să mângâiem și să râdem? Câți oameni sunt singuri printre oameni?
Și fotografia este un pretext care ne ajută să ne zâmbim unii altora și să ne apropiem. Tot așa, duce uneori la mici interacțiuni plăcute, politicoase, dar se întâmplă și să deschidă în mod neașteptat ochi și suflete. De multe ori, fotograful este cel care se apropie și se transformă. Privind cu atenție, vede emoția și bucuria oamenilor, înțelege dragostea pe care o au unii pentru alții. Sunt gesturi și sentimente în care poate se vede pe sine într-un timp trecut sau într-o realitate alternativă. Fotograful este, dacă mă uit la mine, un om chiar norocos, deloc singur. Dar care tot are nevoie de frumos și de dragoste în jur, de întâlniri care să-l facă să zâmbească cu adevărat, să se simtă apropiat de oameni care, chiar și fără o Lulu, parcă merg cu soarele după ei.
Sunt un om prea mic să știu ce vremuri vin. Dar orice vremuri ar veni, rânduri și imagini de aici ar trebui să-mi amintească de faptul că, dincolo de familie și de prietenii apropiați, sunt nenumărați alți oameni care au de dăruit și de primit lumină, zâmbete, căldură. Unii poate semănă mai mult cu prietenii noștri, alții mai puțin. Vor exista în orice vremuri și gesturi firești, și apropieri care fac bine, și valori morale, și maniere, și cultură, și cuvinte blânde, și discuții vindecătoare. Cel puțin cât timp există căței și aparate foto, cât ne putem plimba împreună sau ne putem așeza pe aceeași bancă în parc, ne vom găsi cumva și mâni nevăzute se vor strânge prietenește.
Deloc întâmplător, alături de aceste rânduri voi pune fotografii cu Mirela și Andrei. Nici măcar nu sunt recente, dar nu asta contează. Contează că întâlnirile cu ei au fost pline de lumină. Întâlnirile de care avem nevoie.
- foto nunta, fotograf eveniment, fotograf nunta, fotograf profesionist, fotografi nunta, fotografi nunta Bucuresti, fotografi profesionisti, fotografi profesionisti nunta, fotografie mire, fotografie mireasa, fotografie nunta, fotografie portret, fotografie profesionala, fotografii familie, fotojurnalism, fotojurnalism de nunta, I Do Weddings, nunta Bucuresti, nunta I Do Weddings, Portrete, profesionisti, sedinta foto, sedinta foto apus, sedinta foto I Do Weddings, sedinta foto nunta, sedinta foto nunta Bucuresti
