Lumea în prima zi de viaţă

Fotografiile făcute pentru copil, nu pentru părinţi

Aş vrea să văd cum erau părinţii mei înainte ca eu să mă nasc. Cum erau hainele lor, casa în care stăteau, cum era lumea lor în 1979. Mi s-a tot povestit că mama era o gravidă foarte frumoasă, iar pe tata parcă îl văd cu ce ochi plini de admiraţie o privea. Cred că erau şi foarte îngrijoraţi, ca orice părinţi, în orice vremuri. Aş vrea să îi văd cum erau pe 18 decembrie, la Spitalul Elias. Mama spune că naşterea a fost uşoară şi că eu eram cel mai frumos bebe din maternitate. Între timp, am aflat şi eu că nu există naşteri uşoare şi nici bebeluşi miraculos de frumoşi în primele lor zile. Dar mă leg de toate cuvintele lor şi îmi tot imaginez. Cât m-ar fi bucurat şi cât aş fi preţuit acum nişte fotografii de atunci. Şi îmi dau seama că băiatul nostru s-ar putea să aibă şi el curiozitatea asta cândva, dar nici noi nu vom avea prea multe fotografii să-i arătăm. De fapt, noi am avut grijă să îi facem lui fotografii, dar ele sunt ceva pentru noi, pe el nu cred că îl vor interesa prea mult. El cred că va dori, la fel ca mine acum, să vadă emoţiile noastre, spitalul, casa… După 30 de ani, aceste lucruri par un pic stranii, unele demodate, dar formează o legătură interesantă între tine şi o lume mai veche, pe care ai uitat-o.

Un fotograf la maternitate?

Prietene din alte ţări îmi spun că sunt foarte multe cupluri care îşi doresc să aibă fotografii nu doar din timpul sarcinii sau de la botez, ci şi din ziua în care copilul lor se naşte. Iniţial, nu mi-a venit să cred. Mi s-a părut că este ceva mult prea intim pentru a fi fotografiat. Cum să vină un fotograf la maternitate?! Acolo trebuie să fie doar familia. Şi ce imagini ar surprinde? Îmi treceau prin cap numai imagini şocante, pe care nimeni nu ar vrea să le vadă. M-am luptat cu ideea asta câteva zile. Mă intrigase suficient de mult cât să nu pot scăpa de ea. Când aproape decisesem că nu îmi place şi că este doar o ciudăţenie la modă, am avut un moment (la duş, unde îmi vin majoritatea ideilor bune şi unde aproape toate se fac uitate) în care parcă am văzut ce fotografii simple şi frumoase aş putea face într-un astfel de moment. De ce să fie prea intime sau şocante? Nu, deloc, vor fi nişte fotografii aşa cum mi-aş fi dorit eu să am cu ai mei.

Deşi eram foarte entuziasmată şi nici nu îmi găseam cuvintele să explic tot ce îmi trecea prin minte, rămânea o problemă mare de rezolvat: cui să fac astfel de fotografii? Cine ar înţelege o idee pe care nici eu nu puteam să o exprim clar? Ar avea încredere în mine că fotografiile vor avea un sens? Că nu voi deranja? Dar maternitatea îmi va permite accesul?

Viaţa bate filmul

Uneori este mai ceva ca în filme. Îl întreb pe Robert, care tot scria pe telefon, ce face. Îmi răspunde că era pe WhatsApp cu Costin, a cărui soţie urma să nască pe 11 martie. Pe Costin şi pe Cami îi fotografiasem la nuntă în urmă cu câţiva ani, iar la sfârşitul anului trecut îi fotografiasem şi acasă la ei. Aşteptau doi băieţei gemeni şi ne bucuram foarte mult pentru ei. L-am rugat pe Robert să îl întrebe pe Costin dacă ar vrea să aibă fotografii şi de la maternitate. Costin a vrut şi lucrurile au rămas stabilite aşa. Dar aici trebuie să mă opresc şi să spun ceva: Cami şi Costin sunt genul acela de oameni cu adevărat deschişi, care pot accepta o idee nouă cu entuziasm (nu cum făcusem eu!), care se bucură foarte frumos când primesc ceva şi care, la fel de frumos, ştiu să dăruiască. Este o lipsă de convenţional pe care o poate observa oricine la ei, dar autentică şi strâns legată de spiritul lor tânăr şi liber, care pe noi ne-a cucerit de la bun început. Le suntem recunoscători pentru încrederea pe care ne-au arătat-o mereu şi pentru toate ocaziile oferite de a face fotografii aşa cum ne dorim.

Cu adevărat de la început

Puteţi vedea mai jos fotografiile făcute în timpul sarcinii şi pe cele din ziua naşterii. Deocamdată. Se vor adăuga, sperăm, fotografii cu cei doi băieţei şi cu părinţii lor pe măsură ce timpul va trece şi noi toţi ne vom schimba un pic. Deja îmi imaginez cum va fi când băieţilor li se va părea Costin demodat :).

Ziua cea mare. Multă veselie până la plecarea lui Cami spre sala de operaţii…

…şi mari emoţii după plecarea ei.

Începe aşteptarea.

Sunt ai dumneavoastră!

Fraţii cei mari…

… şi frăţiorii mici.

Sunt foarte bine copiii. Se adaptează perfect.

Nimic nu va mai fi la fel. De acum înainte, va fi mult mai frumos.