Am plecat de acasă după ce aruncasem câteva priviri curioase spre televizor să văd cum arăta în ziua nunţii Kate Middleton. Mi-a plăcut neaşteptat de mult şi mi-a trezit amintiri cu care rare ori m-am întâlnit în cei şapte ani care au trecut de la nunta noastră. Aveam emoţii şi o mulţime de gânduri se amestecau aiurea în capul meu.
Când au apărut Ana şi Victor m-am liniştit, aşa cum mă linişteam pe vremuri când începeam să scriu pe foaia de examen. Aveam de înfruntat un oficiu al stării civile, cu toată urâţenia şi absurditatea lui înspăimântătoare; pe urmă, totul avea să fie frumos, elegant, calm, ca dintr-o altă lume decât cea care a fost în stare să producă oficii de stare civilă cu jaluzele verticale colorate şi funcţionare desprinse parcă din Alice in Wonderland (te aştepţi să le auzi zbierând “Off with their heads!” – mă rog, nu neapărat în engleză :) ).
Dar, în final, nu oficiul acela mi-a rămas în minte, ci doar nişte momente cu Ana şi Victor. Ei doi, departe de orice tradiţii de nuntă şi de iureşul specific, într-o zi de care sper să îşi amintească cu drag şi cu emoţie peste şapte ani şi peste mult mai mulţi.
Excelente. M-au entuziasmat :)
frumos si simplu…
cred ca in deschidere vorbeai de starea civila de la 5……?
Multumim.
@dan deaconu, da starea civila sector 5
la sectorul 6 e la fel :). Eu eram convinsă că despre sectorul 6 era vorba.
Dar totul e bine când se termină. Cu bine, evident! :)