Maria & Mihai {Nuntă la Athénée Palace Hilton}

După un timp, amintirile legate de un eveniment se reduc la un singur moment, o singură senzaţie. De multe ori, mintea se foloseşte de o fotografie pentru a păstra mai bine o amintire. Dacă mă gândesc, de exemplu, la nunta mea, îmi amintesc de obicei un moment în care eram pe o terasă, apunea soarele şi mă simţeam liniştită şi detaşată de tot ceea ce se întâmpla în jur. Nu ştiu dacă a avut vreo importanţă deosebită pentru mine momentul acela sau dacă mi-a rămas în minte pentru că s-a întâmplat ca tocmai atunci cineva să mă fotografieze şi să îmi surprindă starea.

Nunta Mariei şi a lui Mihai îmi rămâne în minte tot printr-un moment anume, pe care aparatul a reuşit să îl înghită lacom şi să îl păstreze întreg. Este un moment de la pregătiri. Nu era linişte, ci un fel de tăcere tensionată. În privirea Mariei nu vedeai detaşare, ci interiorizare. Trăirea ei era atât de intensă încât părea că apasă greoaie pe pereţii camerei. Instinctiv, ne mişcam cu prudenţă pe lângă această entitate care umplea camera, fără a se lăsa pătrunsă. A fost un moment de o frumuseţe stranie, care a eclipsat, în mintea mea, nenumărate momente pline de veselie, sunet, culoare. Nu am nicio explicaţie pentru asta. Cert este că din acel moment au rămas câteva imagini pe care nu le uit şi la care simt nevoia să revin, cu senzaţia că mi-ar ascunde ceva ce n-am observat până acum.