Mereu m-am luptat cu firea mea prea independentă (sau băieţoasă, cum zice Robert), care mă face de nenumărate ori să spun pot singură, mă descurc, mulţumesc. Asta face să fiu foarte greu de ajutat, deşi am avut întotdeauna alături oameni dornici să îmi întindă o mână. Dar chiar şi eu fac excepţii. Când merg în vacanţă şi trec printr-un oraş pe care nu îl ştiu, intru în vorbă cu localnicii şi aflu drumul mai scurt, zonele mai interesante, restaurantele unde mănâncă ei. Nu suport locurile pentru turişti, pentru că mi se par o păcăleală – în primul rând, pentru că nu te lasă să simţi spiritul locului, dar şi pentru că te fac să cheltui bani aiurea. Un astfel de ajutor îţi face vacanţa mult mai reuşită. Şi chiar nu doare să te laşi puţin ajutat :).
La fel, când mă pun în locul celor care se căsătoresc acum, îmi dau seama că aş întreba un insider de unde să aleg ce e bun şi care sunt capcanele de care ar trebui să mă feresc. Probabil aş căuta un organizator cu care să comunic bine şi l-aş lăsa să îmi facă o surpriză frumoasă. Sigur, nu ar fi o alegere uşoară, pentru că nu îmi inspiră încredere oricine şi pentru că gusturile mele nu sunt chiar cele mai obişnuite. Dar această alegere aş vrea să fie singurul efort legat de nuntă. Preţuiesc timpul şi nu aş vrea să pierd sute de ore căutând, comparând şi încercând să aflu secretele unui domeniu necunoscut.
În timpul pregătirilor, Cristina ne povestea liniştită că a nu a avut timp să se ocupe de nuntă. Era deja mulţumită de cum se rezolvaseră toate şi era sigură că lucrurile vor merge bine în continuare. Emoţiile zilei aveau legătură cu oamenii dragi din jur, nu cu detaliile organizatorice. Fără telefoane, verificări şi enervare. Sigur că poţi găsi singur cea mai potrivită rochie, cea mai bună trupă, cel mai talentat creator de aranjamente florale etc. Dar ce bine este să le găsească altul pe toate şi să te bucuri de ceea ce contează cu adevărat…(Photography tip: Fericirea e mai fotogenica decât stresul ;)).