Corina & Marian {Morning…}

Dimineaţă. Fără alarmă să îţi omoare visele, fără desprinderea dureroasă de pernă, fără aşteptarea tăcută, încercănată şi rece de lângă maşina de cafea. O dimineaţă care începe când te-ai odihnit şi soarele e de mult timp sus pe cer. Ai timp să te aşezi şi pe perna de alături. Poţi să îţi arunci picioarele peste pătură sau să le pui pe pereţi. Aştepţi mângâieri şi complimente – doar aşa, că te-ai trezit frumos. Lângă pat sunt dulciuri calde. Nimic nu te grăbeşte nicăieri. Pe fereastra de deasupra căzii intră soare, zgomot de frunze şi de păsări. În bucătărie miroase a ceai.

O astfel de dimineaţă trebuie preţuită. Şi nu ar fi bine să te poţi întoarce la ea oricând vrei? De exemplu, când stai iarna zgribulit în maşină şi aştepţi să se dezaburească geamurile şi să se încălzească motorul. Sau când te întorci seara târziu cu metroul acasă, cu umerii aplecaţi, după încă o zi din viaţă irosită lângă un calculator şi câţiva colegi iritaţi. Momentele acestea scurte în care rămâi doar tu cu tine şi simţi nevoia să visezi puţin la ceva frumos merită umplute cu amintirea caldă şi parfumată a unei dimineţi în care te trezeşti iubit şi nu ai altceva de făcut decât să iubeşti.