Nu înseamnă nimic că s-a schimbat anul. E doar o cifră şi nu aşteptăm nimic de la ea. Aşa cum se schimbă ziua, se schimbă şi luna, şi anul. Revelionul este doar un bun pretext de a sta cu prietenii. Dar chiar şi aşa, tot am avut câteva momente în care am simţit nevoia să ne uităm puţin în urmă. Poate unii numără bani sau premii la sfârşit de an. Nouă ne vin alte numere în minte. De exemplu, câţi centimetri are băiatul nostru. Pentru noi, orice milimetru de Andrei este fascinant. Aşa că tot comparăm ghetuţe tot mai mari, pantaloni care erau răsuciţi şi acum nu mai acoperă gleznele nici desfăcuţi, bluze care dintr-o dată parcă s-ar fi micşorat. Anul acesta Andrei va începe şcoala. El abia aşteaptă, noi abia respirăm de emoţie. El ştie că o să fie foarte bun şi nu are nicio grijă, noi nu ştim dacă vom fi părinţi aşa de buni cum am vrea şi avem toate grijile posibile. Dar timpul nu trece fără sens. Nu ne mai pasă că am muncit aproape fără întrerupere tot anul. Nu contează că am avut cele mai mari realizări şi cele mai mari probleme de până acum. Este atâta dragoste în casa noastră cât să dea sens oricăror eforturi, realizări, pierderi. În plus, sub ochii noştri continuă să se întâmple nişte lucruri minunate.
Vă mai amintiţi de cei doi băieţei gemeni pe care i-am fotografiat eu la câteva minute după naştere? La un an distanţă, i-a fotografiat Robert. Cred că anul viitor îi vom fotografia amândoi, pentru că sigur vor fi greu de prins. Fotografiile mai vechi si mai noi cu cei doi gemeni şi cu părinţii lor ţin locul urărilor noastre pentru voi de Anul Nou. Să găsiţi un sens în curgerea timpului şi casele voastre să fie pline de dragoste în orice zi.