Am înțeles de ce trăiesc oamenii împreună. Chiar și de ce se căsătoresc. Dar încă nu pot spune că am înțeles pe deplin de ce există nunțile, în toată grandioasa lor desfășurare. Tind să cred că o nuntă nu trebuie niciodată făcută, ci doar că ar putea fi făcută. Poate am eu o problemă cu trebuie. Cum îl aud, în minte mi se naște un de ce. Și mă gândesc: dacă accepți că trebuie să faci nuntă, accepți implicit și să o faci într-un fel anume? Zeci și sute de trebuie ajung să producă o butaforie elaborată, dar previzibilă, și o nesfârșită țesătură de obiceiuri, tradiții, superstiții și de lucruri la modă. De unde au pornit toate și, mai ales, de ce?
Pentru cei ca noi, cu astfel de frământări, este esențială întâlnirea cu un gen de oameni… fearless :). Sunt cei care nu se tem de întrebarea de ce?. Îi vezi că fac doar lucruri care îi bucură, care au un sens pentru ei și se potrivesc cu felul lor de a fi. Sunt cei care mă fac și pe mine să înțeleg că într-o zi îi poți chema alături de tine pe toți cei dragi să îți sărbătorești alături de ei tinerețea, fericirea, dragostea. Că, până la urmă, astfel de lucruri merită și ele o sărbătoare a lor și că sărbătoarea asta poate exista și fără atâția trebuie. Ana și Mihai, voi faceți să ne placă nunțile ;).