Ochi mulți, asimetrici, privesc trecătorul umil și neștiutor. Unii sunt holbați și colțuroși, unii sunt desperecheați și sașii, unii sunt rotunjori și mici. Toți te măsoară, chiar și cei acoperiți de vechi cataracte, cei ascunși după pleoape de metal sau inflamați de cărămizi roșiatice.
O casă galbenă, cu obrazul plesnit și roșu, se miră prostuță. Una cu 50 de ochi nu își poate ascunde îngrijorarea. O frumusețe de mult apusă bocește neconsolată în viscol. O micuță se încântă naivă la două culori. Alta se înalță peste tramvai.
Dacă ar putea să spună câte au văzut în peste o sută de ani… Câți negustori și câte precupețe, câte tramvaie trase de cai și câte mașini sclipind în mizerie, câte lupte sângeroase și câte sărutări furate.
