Andra & Michael {Nuntă la Conacul lui Maldăr}

Anul trecut am ajuns la Conacul lui Maldăr imediat după WEDDCAMP și după niște luni de zile (cam prea) intense. Eram străvezie – așa mă descrie mama când nu mănânc și nu dorm :). Că tot aveam mult de umblat, mașina noastră, atât de cooperantă până atunci, a început să facă tot ce știa mai urât. Un fel de tantrum de mașină… În decurs de câteva zile, a avut piese căzute, a scos flăcări, a făcut pană și a emis niște sunete care nu păreau posibile la ceva neînsuflețit (sau poate cuvântul corect ar fi neposedat?). Pentru prima oară, l-am luat și pe Andrei cu noi la un eveniment. Andra, atentă și generoasă, ne spusese că urmau să vină mulți copii și îl invitase și pe el. Încă nu îmi era foarte clar cum vom lucra cu Andrei alături, dar cu un copil așa de  înțelegător și de adaptabil ca el aș avea curaj să merg oriunde. Slavă Domnului,  el este genul fără tantrum (știu, fiecare cu norocul lui – unii se chinuie cu mașina, alții cu copilul :)).

Ne-am cazat într-o cameră în care mai stătusem și altă dată, dar eu tot ca o bufniță speriată am fost în prima noapte. Dacă ești insomniac, știi cum e când trebuie neapărat să dormi pentru că ai ceva important de făcut a doua zi și vrei să fii în formă… Dar orele tot trec, se apropie momentul în care sună alarma și enervarea ta tot crește. Cam așa a fost. Dimineața, însă, a fost frumoasă. Un mic dejun cu soare, parfum de tei, mâncare bună și o agitație plăcută înainte să înceapă pregătirile de nuntă. Era un zumzet vesel în diverse limbi. Urmau să vină sute de oameni de peste tot, iar Andra și Michael, abia veniți și ei în țară, se întrebau ce se va întâmpla.

S-a întâmplat să fie foarte bine și frumos. Eh, nu este chiar o întâmplare ci, ca întotdeauna, un șir lung de factori. În primul rând, cred că Andra și Michael atrag lucrurile bune prin felul lor de a fi. Apoi, au avut și un as în mânecă. Dacă ați încercat vreodată să organizați un eveniment atât de mare, știți cât de greu este. Îți trebuie multă experiență, creativitate, nervi de oțel, atenție la detalii și mult optimism. Sau să fii mama Andrei, ca să le faci pe toate așa de bine și să pui atât suflet. Nu apărea bine o problemă, că o și rezolva. Zâmbind! De puține ori am văzut atâta eficiență și energie pozitivă laolaltă.

Am rămas la conac și după nuntă, pentru că ne place mult locul – și, să spunem tot adevărul, cineva face acolo niște prăjituri extraordinare… Mașina ni s-a mai stricat (chiar și în ziua nunții!), dar nu ne-am lăsat impresionați. Eram, în sfârșit, liniștiți. Andra, Michael, familiile și invitații lor ne dăduseră deja o stare bună, care aducea a vacanță. Și mai era și Andrei, cel mai vesel omuleț. S-a bucurat să fie printre oameni așa de calzi și de drăguți, a ajutat pe unde a putut și el, a savurat muzica (chiar au fost încântători cei de la Trei Parale), a dansat în hore, iar după nuntă ne-a mângâiat cu mânuțele lui pufoase și ne-a făcut să ne bucurăm de toate.  Am câștigat niște zile frumoase, am îndrăgit oameni pe care nu îi știam până atunci și am fotografiat, ceea ce este o bucurie în sine pentru noi. Îmi pare rău doar că fotografiile nu păstrează și mirosul teilor :) .