Fotografii nu se odihnesc iarna, cum greșit am crezut cândva, ci învață. Sunt bune vacanțele, dar cred că m-am obișnuit în ultimii ani să schimb o activitate cu alta și să consider asta un fel de odihnă. Și pentru oameni ca mine, care nu suportă monotonia, chiar este. Sigur, pentru leneșul din mine ar fi oricând bună și o vacanță lungă, dar deocamdată mai are de așteptat.
Conferința Wedd Camp a fost un început foarte bun și, din fericire, și-a atins scopul. A făcut ceea ce trebuie să facă o conferință și chiar mai mult decât îndrăzneam să sperăm de la o primă ediție. A fost o experiență complexă, o întâlnire cu idei și stiluri diferite, și un pas important pentru o comunitate care va crește și va fi tot mai puternică în următorii ani. Ceea ce nu oferă conferințele, oferă workshopurile, așa că ideea de Wedd Camp Winter Session a apărut repede, ca o prelungire firească a ceea ce începusem vara. Prin urmare, iarna ne-am mutat de la mare la munte și ne-am pus pe învățat. De la cine? De la Gabriela și Marius (Photochic), Narcis (Imagia), Marian Sterea și de la toți cei care au participat la cele patru zile consecutive de workshopuri pe teme diferite.
Un alt fel în care am învățat a fost ținând noi înșine un workshop – după părerea mea, știi cu adevărat un lucru atunci doar atunci când ești în stare să îl explici și altora. A fost un workshop de editare, pentru că asta ni se ceruse cel mai des să facem și pentru că suntem niște pasionați/maniaci incurabili, nu ne mai putem ascunde. Am început dimineața și am terminat la miezul nopții, încercând să oferim cât mai mult, mai simplu, mai util pentru cât mai mulți. Cu așa un subiect, puteam continua încă o săptămână, dar ne-am bucurat enorm să auzim de la participanți că le-a fost de folos și că vor edita mai organizat, mai eficient și într-un stil personal (nu potrivit unui trend sau altuia).
Oricât de mult și de bine înveți la un workshop, atmosfera și oamenii alături de care treci printr-o astfel de experiență contează enorm. Cu tot optimismul meu, nu credeam că vom avea norocul să întâlnim atâția oameni atât de calzi, de deschiși, de pasionați, de dornici să învețe și să împărtășească și altora din ceea ce știu. Aș mai fi stat câteva zile la Bran doar ca să râdem, să povestim și poate să și dansăm împreună :). Partea bună este că la vară ne vedem iar la mare, așa că va fi timp și pentru asta.
