Au trecut șapte ani și chiar nu știu când. Sunt șapte ani de-a lungul cărora am fotografiat multe dintre evenimentele prietenilor Ilincăi și ai lui Cătălin. În acest grup mare și frumos, cel mai drag nouă, am cunoscut părinți care între timp au devenit bunici și bebeluși care au devenit școlari. Nici nu reușesc să îmi amintesc cum era la început; mi se pare că toți acești oameni, mari și mici, au făcut parte din viața noastră întotdeauna.
Fotografiile de mai jos sunt ale lor, dar și ale noastre. Sunt momente pe care vrem să le ținem minte, pentru că sunt o parte luminoasă a acestor ani. Când voi fi bătrână, cred că le voi povesti fetelor de la azil cum erau nunțile pe vremea noastră și le voi arăta fotografiile acestea, ca să vadă cât ne distram, cum ne făceam frumoși, în ce fel arătau cei de la Publika (o să le fredonez eu și ce cântau!), câtă eleganță și bun gust puteau exista într-un București altfel haotic și pestriț (și aici le voi spune și despre Andreea, despre cum ne-am cunoscut, îndrăgit și regăsit). Nu știu câți ascultători vor fi atunci pentru poveștile mele, dar sper să ademenesc câțiva, pentru că voi avea multe de spus :).
Beautiful colors in these photos. Interesting wedding pictures!