Giorgiana & Constantin {Nuntă în Delta Dunării}

Giorgiana și-a dorit, pregătit și savurat nunta cum rar am văzut pe cineva să o facă. Stă în Franța, de acolo și-a ales cu mare grijă o echipă în București (cu Irinasuperweddingplanner, BeFabulous, Marina, Adina), ne-a adus pe toți în deltă și ne-a făcut să credem în visul ei. Nimeni și nimic nu i-a stat în cale. A știut exact ce vrea, a știut să obțină, a știut să se bucure și să îi facă și pe cei din jur să se bucure împreună cu ea. Și cred eu că așa este Giorgiana întotdeauna când își dorește ceva.

A fost o nuntă la care am crezut că nu ajung. I-am spus Giorgianei că era o situație (fericită) cu adevărat specială pentru mine și m-a înțeles. Apoi situația specială a devenit doar o situație tristă, dar m-am adunat și am anunțat că pot fotografia alături de Robert, ca de obicei. Între timp, situația s-a schimbat din nou și a devenit una medicală destul de complicată și de bizară, dar era exclus să mai discut cu Giorgiana despre asta. Și nu pentru că nu m-ar fi înțeles încă o dată, ci pentru că nu aș fi suportat să stric ceva din entuziasmul ei extraordinar.  

Cu ani în urmă, am fotografiat o nuntă în săptămâna în care murise tatăl meu. Psihic, atunci a fost cel mai greu. Fizic, cel mai greu a fost la nunta Giorgianei. Două momente grele, dar și două ocazii în care să descopăr că am mai multă putere decât știu, că există mai multă viață, energie și potențial de fericire în mine decât și-ar imagina cineva. Am ajuns la Tulcea, am fotografiat, am rezistat și m-am bucurat. Mă bucur și acum, privind în urmă. Mă bucur pentru că a fost cu adevărat o nuntă specială, am cunoscut oameni de la care am avut ce învăța, am fost într-o super-echipă (mi-au devenit și mai dragi de atunci), am văzut locuri uimitoare, am fotografiat cu chef și cu suflet.

Am povestit puțin contextul acestei nunți nu pentru a arăta că munca de fotograf este mai grea decât pare – orice muncă e grea când viețile noastre sunt date peste cap. Ci pentru că merită știut cum astfel de nunți devin posibile. De la visul Giorgianei până la apusul de soare trăit împreună și încheiat cu schimburi de îmbrățișări (și de pălării), au existat ani de planuri, sute de discuții, nenumărate eforturi știute și neștiute, oameni potriviți, mult entuziasm, un dram de noroc și, desigur, o dragoste mare. Uneori lucrurile bune se întâmplă pur și simplu, dar de cele mai multe ori sunt construite.