Momentele dintre momente {Nuntă în aer liber la Hadar Chalet}

Kill your darlings, ne spunea cu ani în urmă o fotografă cu multă experiență. Încerca să ne învețe cum să ne alegem fotografiile. Știa că ne atașam de prea multe dintre fotografiile pe care le făceam, iar acest atașament stătea în calea unei selecții bune. Era adevărat, am înțeles de atunci, dar a durat destul de mult până am reușit să kill our darlings. E greu. Unele au umor, unele au un mesaj subtil, unele au niște layere bune. Unele sunt foarte muncite, unele sunt niște portrete chiar reușite, unele sunt rezultatul unor idei de care ești aproape mândru. Unele erau să fie perfecte, unele sunt o nimereală fericită, unele sunt doar eye candy – dar până și de ele se întâmplă să ne desprindem greu. Până la urmă, alegem, că nu avem încotro. Le păstrăm, sperăm noi, pe cele mai puternice și pe cele care, împreună cu altele, spun bine o poveste.

Dintr-un an ca 2020, ce alegi? Trei săptămâni din aprilie erau planificate pentru un aventuros tur în trei. Am fi fotografiat mult, dar ne-am fi ocupat de fotografiile noastre abia în ianuarie, ca de obicei. Pentru că am fi fotografiat, din primăvară până acum, și o mulțime de evenimente mari. Așa credeam noi. Până la urmă, am călătorit foarte puțin și mai mult de nevoie. Am avut neobișnuit de multe ședințe foto (înainte nu găseam timp pentru ele) și mici evenimente, diferite de cele care ne umpleau verile până acum. Avem totuși mai puține fotografii în folderul 2020. Mai puțin de ales, nu neapărat și mai ușor. Este un an altfel și simt că nu pot alege după criteriile obișnuite. Nu azi, oricum. Este un an în care unii au pierdut mult și se simt apăsați. Ce fotografii pot spune o poveste potrivită acum?

Știu, viața merge înainte. Și mă bucur de fiecare zi a mea și a celor dragi. Avem o mulțime de fotografii recente care pulsează de viață și de veselie, iar unele dintre ele vor apărea cândva aici. Dar acum vreau să fac mai mult decât acel killing my darlings. Vreau să vă arăt mai degrabă ceea ce de obicei ar fi pierdut selecția, am fi șters sau am fi uitat într-un folder, pentru că nu ar fi îndeplinit criteriile noastre. Fotografiile fără emoții, fără mari idei. Fotografiile modeste, cuminți. Cele care nu te ajută prea mult să spui bine o poveste. Cele cu care nu te promovezi. De ce să vi le arăt? Pentru că nu vreau să vă impresionez cu nimic, ci doar să ne privim cu sinceritate. Povestea acestui an este altfel. Noi toți ne simțim puțin altfel. Mulți am pierdut călătorii aventuroase, fotografii fantastice, petreceri, întâlniri, o parte din muncă sau chiar pe toată. Dar ne-am bucurat de lucrurile mărunte, modeste, cuminți pe care le putem face în casă. Ne-am bucurat, de exemplu, că avem timp să încercăm rețete, să facem yoga, să vedem un serial pe Netflix, să ne pierdem în cărți, boardgames și pigulit cele câteva flori de la ferestre. Poate ne-am gândit mai mult la cei dragi, poate ne-am rugat și pentru oameni necunoscuți. Purtând mai des pijamale, am fost mai… noi. N-au fost momente Kodak. Au fost mai degrabă momentele dintre momentele Kodak.

Prin urmare, iată imagini de la o nuntă de anul acesta. Dar nu cele puternice, bune de păstrat, ci acelea care ilustrează mai bine ce am trăit și simțit în ultima jumătate de an. Momentele dintre momente. Cele pe care poate, altădată, le-am fi aruncat. Golurile, pauzele, așteptările, îndepărtarea, confuzia, regăsirea bucuriilor mici. Fotografii ca pijamalele din finet, ca pâinea cu unt, ca mirosul de mușcate.