Mihnea {Ședință foto la Alma Vii}

Era iarnă când ne-am văzut prima dată, îmi amintesc că ningea. Am fost la ei acasă și eram cam stresați pentru că nu știam la ce să ne așteptăm, nu aveam nici cea mai vagă idee în ce spațiu și în ce lumină aveam să lucrăm. Am cunoscut o familie ca ale noastre – adică una în care un copil este o bucurie enormă, așa că totul ajunge să se învârtească în jurul lui. Un băiețel cu ochi albaștri, abia venit pe lume, era în atenția părinților, a bunicilor, a verișoarelor și, desigur, a noastră, care trebuia să îl fotografiem. Și așa a început povestea.

De atunci, l-am fotografiat în fiecare an pe băiețelul cu ochi albaștri. Ne întâlnim în preajma zilei lui de naștere și atenția tuturor se îndreaptă spre el, ca atunci când ne-am văzut prima dată. Iar bucuria din jurul lui a rămas la fel de mare, este un copil cum nu se poate mai iubit. Am văzut cum a început să vorbească și să meargă, apoi să alerge și să povestească, i-am cunoscut energia explozivă a anilor de grădiniță și apoi aerul rezervat, timid, de proaspăt elev.

Sigur că am ajuns, an după an, să iubim tot mai mult această familie și bucuria noastră pentru fiecare întâlnire a crescut. Dar anul acesta parcă a fost și mai frumos, pentru că au străbătut jumătate de țară să vină la AlmaCalma, căsuța noastră din Alma Vii. Ca atunci când ne-am văzut prima dată, la ei acasă, ne-am stresat puțin la început. Nu pentru că spațiul și lumina puteau fi o problemă, dar pentru că ne doream foarte mult să se simtă bine la noi. Când i-am văzut în fața casei, coborând din mașină, am avut un moment din acela rar, în care parcă totul devine foarte limpede și mă simt cel mai norocos om. În mintea mea, cred era cam așa: ce chestie, sunt pe drumul ăsta din fața casei, casa asta din spatele meu este a noastră, nu pot să cred, uite-i, chiar au venit la noi, mi-a fost dor de ei, cât de drăguți sunt, vor sta la noi, îi vom fotografia, hai că tare e bine!

Sunt și alți copii pe care îi fotografiem ani la rând, începând din primele ore, zile sau luni de viață. Sunt și alte familii dragi, cândva clienți întâlniți prima oară, cărora anul acesta le-am fost și gazde, și fotografi la AlmaCalma. Sunt atâtea motive să ne mirăm și să ne bucurăm de drumul acesta cu fotografia, pe care am crezut inițial că vom face doar câțiva pași.

Am întrebat-o pe Adriana dacă am putea posta fotografii cu ei făcute de-a lungul anilor. Și fără nicio întrebare sau condiție, Adriana mi-a răspuns imediat: „normal! ar fi chiar o onoare!”. Mulțumim, Adriana și Radu, pentru prietenia din toți acești ani. Mulțumim și pentru încrederea pe care ne-ați oferit-o mereu, pentru drumul făcut până la Alma Vii, pentru că ați stat la noi, pentru tot ce am trăit împreună până acum. Dar mai ales vă mulțumim pentru bucuria de a-l fotografia pe Mihnea an după an.

~~~~~