Rar am văzut oameni mai veseli și mai plini de viață, mai bucuroși să ia parte la o nuntă, să râdă din toată inima și să danseze cu atâta energie până dimineața. La nunta Andreei și a lui Răzvan am văzut doar veselie și entuziasm, iar asta ne-a plăcut tare mult. În cazul în care știți vreun oraș pe undeva cu tineri mai petrecăreți decât ei, neapărat să ne spuneți, că venim să verificăm dacă este adevărat ;).
→
Dacă cei pe care îi fotografiem nu ar fi atât de drăguți, așa cum sunt Carla și Dragoș, poate aș urî din tot sufletul ceea ce fac sau nu aș face asta deloc. Câte nunți ar vrea să vadă cineva vreodată? Sigur nu mai mult de o sută, câte am
→
Ca fotograf, descoperi oamenii cu infinită răbdare și cu inima deschisă. Le observi frumusețea, le savurezi umorul, le intuiești personalitatea și, pe cât posibil, simți ce este în sufletul lor. Pentru că suntem niște fotografi neobișnuit de norocoși, procesul de descoperire ne aduce de obicei multă bucurie. Așa că iată
→
O ședință foto cu avioane? Nu cu orice avioane și nu ca simplu decor pentru fotografii. Irina și Bogdan iubesc avioanele, iar Bogdan le mai și pilotează. Nouă, pentru că ne place atât de mult să facem ceva altfel și mai cu moț, ne-a surâs imediat ideea de a-i fotografia
→
Nunțile în sine nu au nimic fermecător, dacă mă întrebați pe mine. După atâta timp, încă nu pot spune că îmi plac. Dacă vedeți la noi o nuntă pe care ați numi-o fermecătoare, să știți că, de fapt, este doar atmosfera pe care oamenii fermecători o pot crea în jurul
→
Când ești alături de oameni ca Andra și ca Matei, lumea parcă e toată mai normală, mai optimistă și mai veselă. În jur, milioanele de flori de cireși. Niciodată nu am crezut că se poate simți atât de puternic parfumul lor delicat. Chiar și când am plecat de acolo, încă
→
Valuri, plajă sălbatică, un cuplu, o rochie de mireasă… Știu că nu vreți asta. Și atunci ce urmează? Un moment de relaxare. Îmi spunea Miruna de curând că atunci când are nevoie de câteva secunde să se liniștească și să scape de nebunia din jur, se uită pe fotografiile astea.
→
În noiembrie am plecat la Piatra Neamț, nerăbdători să-i reîntâlnim pe Andreea și pe Andrei. Pe drum aveam emoții pentru că nu știam orașul, nu aveam suficient timp să îl descoperim, se întuneca devreme, trenurile nu erau la ore convenabile etc. Dar când nu avem noi emoții? După ce am
→
Cromatica ajunge la 11 premii Fearless cu o fotografie făcută cu multă emoție. O fiică se pregătește acasă pentru nuntă, tatăl o vede prin fereastră și se oprește să o admire, în secunda următoare fiica îl observă și îi face cu mâna. O secundă corect anticipată. Am anticipat-o pentru că
→
Din când în când se întâmplă să ne numească cineva, în glumă sau cu un pic de teamă, mai tare sau mai șoptit, paparazzi. Chiar dacă este spus cu toată bunăvoința din lume, tot simt cum mi se strânge stomacul. Pentru mine, paparazzi nu sunt niște fotografi, ci niște oameni
→