Mi-am început dimineaţa şi săptămâna citind The Luminous Portrait. Un paragraf m-a făcut să mă opresc un pic din lectură şi să mă gândesc la tot ce se întâmplă: I had many pivotal moments in my career: the first time I booked a job for which someone actually paid me
→
În Bucureştiul supra-aglomerat de fel de fel de oameni, trec neobservaţi cei pe care eu îi numesc bucureştenii adevăraţi. Nu sunt neapărat cei care au părinţi şi bunici născuţi aici, ci aceia care care preţuiesc şi valorifică lucrurile bune ale oraşului – şcolile bune, evenimentele culturale, eleganţa discretă în ţinută
→
Sunt fel de fel de mirese. Dar este un gen anume care mă fascinează: cea delicată, graţioasă, liniştită, care nu are decât cuvinte frumoase şi zâmbete sincere pentru toată lumea. Ştiu, nimic interesant până aici. O suspectaţi oricum că este o bridezilla care a terorizat pe toată lumea înainte de
→
A început distracţia! Suntem plini de entuziasm anul acesta după câteva nunţi cu adevărat splendide. Pe prima dintre ele, a Adinei şi a lui Vlad, am considerat-o imediat un semn bun. Ei au o calitate destul de rară în zilele noastre, aceea de a face pe oricine să se simtă
→
Andrei se trezeşte primul. Îşi ia o jucărie şi vine la noi în pat. Stă câteva minute cuminte, apoi ne pupă, se amuză punând jucării pe noi sau pozându-ne cu telefonul. Când se plictiseşte, pleacă în sufragerie şi se uită la desene până se face 7,30 şi ne trezim şi
→
Cine şi-ar fi imaginat cu câţiva ani în urmă că cele câteva străduţe murdare şi dărăpănate, pe care bucureştenii se căzneau să le iubească necondiţionat, se vor transforma într-un loc plin de oameni tineri şi petrecăreţi, de turişti care fotografiază lucruri doar de ei ştiute? Deşi mergem destul de des
→
În ultimii ani ne-am convins toţi că e păcat să ţinem fotografiile dragi prin calculatoare. Ne uităm rar la ele, tindem să le rătăcim, ne este greu să le arătăm celor mai în vârstă şi, cel mai trist, nu au chiar acelaşi farmec. Prin urmare, albumele foto merită să-şi facă
→
Oamenii îndrăgostiţi sunt mai frumoşi. Propoziţia asta pare desprinsă dintr-o comedie romantică la care poţi moţăi liniştit după prânz. Dar noi facem constatarea asta aproape ştiinţific. Ne-au trecut zeci de mii de portrete prin faţa ochilor şi mintea noastră a început să identifice strălucirea celor îndrăgostiţi aşa cum mintea unui
→
Am întâlnit privirea lui prin fereastra unui hotel. Mi-am ţinut respiraţia şi am fotografiat. E un băieţel adevărat? Da, tăietura abia vindecată de pe fruntea lui mă asigură că e un băieţel obişnuit. Dar mă uit la ochii lui şi aproape că nu mai ştiu câţi ani am şi în
→
A fost odată, pe vremea când noi doi aveam împreună doar câteva amintiri şi o minge, un moment în care am intuit că povestea noastră, ce se tot căznise să înceapă, avea să fie totuşi lungă. A fost momentul în care am aflat că şi Robert a avut (şi încă
→