Fotografii nu se odihnesc iarna, cum greșit am crezut cândva, ci învață. Sunt bune vacanțele, dar cred că m-am obișnuit în ultimii ani să schimb o activitate cu alta și să consider asta un fel de odihnă. Și pentru oameni ca mine, care nu suportă monotonia, chiar este. Sigur, pentru
→
Mi-a făcut bine să revăd azi fotografiile de la nunta Oanei și a lui Liviu. Le-am văzut cu alți ochi decât astă vară. Mă uitam la ele și mă gândeam cât de bine este să vezi oameni care se bucură așa de o zi din viața lor. Dincolo de toate
→
Anul trecut am ajuns la Conacul lui Maldăr imediat după WEDDCAMP și după niște luni de zile (cam prea) intense. Eram străvezie – așa mă descrie mama când nu mănânc și nu dorm :). Că tot aveam mult de umblat, mașina noastră, atât de cooperantă până atunci, a început să facă
→
Iată-ne în 2017. Orice pretext pentru a sărbători viața este bun. Binele și mirarea că suntem, vorba poetului… Fiecare oră și zi ar merita să fie sărbătorite – cu un zâmbet, cu un gând, cu un sentiment de recunoștință. Dar știm că, rând pe rând și toți până la urmă,
→
Stați liniștiți. Nu vreau să vă conving de vreo idee, nu vreau să vă vând ceva. Nu fac asta niciodată, pentru că și pe mine mă obosesc și mă plictisesc groaznic oamenii care încearcă să facă asta cu mine și cu timpul meu. Am fost genul acela de om amabil
→
O fi îndrăgosteală spunea mama când râdeam sau plângeam mai mult decât era de înțeles, când nu mâncam și nu dormeam, când visam cu ochii deschiși peste teancurile de caiete de școală. Nu mă certa, doar se amuza – ea și toată familia, de altfel, că eram cea mai mică.
→
Soarele a răsărit și azi, și ieri, așa cum preconizase actualul (încă) președinte de peste ocean. Poate ne întrebăm ce se schimbă și ce se repetă, poate ne îngrijorăm sau ne facem planuri, dar soarele chiar răsare la fel. Dacă vă puteți desprinde puțin azi de zgomotul și de furia
→
Pentru că zilele acestea suntem cu gândul la ei, ne uităm pe fotografiile de la nuntă și ne imaginăm ce părinți minunați vor deveni foarte curând. Dacă aveți chef de câteva minute de soare și culoare, s-ar putea să vă placă fotografiile cu Anca și Gabi – un cuplu vesel
→
Doar experiențe frumoase am avut în Pitești, așa că asociem mereu locul cu ceva bun. Nu știm orașul, ci mai degrabă un hotel mare și, desigur, Vila Florica (devenită, între timp, foarte dragă nouă – sperăm să o regăsim intactă, dar viitorul ei, la fel ca al multor clădiri de
→
Deși mă bucur că a venit toamna și îmi plac ploile de acum, rămân la părerea mea că luna mai este cea mai frumoasă în București. Verdele este verde, cerul încă nu și-a pierdut albastrul, clădiri vechi par altfel decât le știai. Mă mir că nu este luna preferată pentru
→