Pentru cei care nu au prins începutul, Boyhood este un mic proiect fotografic personal, inspirat de filmul cu același nume – film care nu ne-a marcat și care nici măcar nu este printre preferatele noastre, dar care ne-a dat ideea de a pune laolaltă, în ordine cronologică, momente de joacă, de
→
Pe Andrei îl alint și îl tachinez spunându-i Picea uneori, pentru că îmi place să îl știu încă mic. Ce șansă pentru mine, o fată, să îl am pe Picea și să descopăr ce înseamnă boyhood… Acesta este varianta noastră de Boyhood, cea la care Robert și cu mine ne ținem de mână și ne emoționăm foarte tare. Sper să merite timpul vostru. Și dacă nu, măcar să vă facă să căutați prin fotografiile voastre propria bucată de viață.
→
Nu înseamnă nimic că s-a schimbat anul. E doar o cifră şi nu aşteptăm nimic de la ea. Aşa cum se schimbă ziua, se schimbă şi luna, şi anul. Revelionul este doar un bun pretext de a sta cu prietenii. Dar chiar şi aşa, tot am avut câteva momente în
→
Aş vrea să văd cum erau părinţii mei înainte ca eu să mă nasc. Cum erau hainele lor, casa în care stăteau, cum era lumea lor în 1979. Mi s-a tot povestit că mama era o gravidă foarte frumoasă, iar pe tata parcă îl văd cu ce ochi plini de admiraţie o privea. Cred că erau şi foarte îngrijoraţi, ca orice părinţi, în orice vremuri. […]
→
Andrei se trezeşte primul. Îşi ia o jucărie şi vine la noi în pat. Stă câteva minute cuminte, apoi ne pupă, se amuză punând jucării pe noi sau pozându-ne cu telefonul. Când se plictiseşte, pleacă în sufragerie şi se uită la desene până se face 7,30 şi ne trezim şi
→
Am întâlnit privirea lui prin fereastra unui hotel. Mi-am ţinut respiraţia şi am fotografiat. E un băieţel adevărat? Da, tăietura abia vindecată de pe fruntea lui mă asigură că e un băieţel obişnuit. Dar mă uit la ochii lui şi aproape că nu mai ştiu câţi ani am şi în
→
M-am născut la sfârşitul anului ’79. Probabil că dispăruseră deja jucăriile iar dulciurile erau doar câteva, cele pe care ni le amintim mulţi dintre noi – ciocolăţele chinezeşti în poleială aurie, bomboane cubaneze. Moş Nicolae nu avea multe de adus. Dar în casă mirosea a prăjituri tot timpul iar noi
→
Vorbeam acum câteva zile despre copii cu un domn tare drăguţ, tatăl unei prietene şi viitor bunic formidabil. Generos, spunea că îi plac toţi copii – mai puţin cei pe care ţin neapărat să îi strice adulţii din jur, suflându-le pe undeva :).Tot vorbind despre copii, mi-a povestit despre o
→
Îmi place că mulţi dintre prietenii noştri au acum copii. Putem să vorbim despre ei ore întregi fără să ne plictisim, avem un program asemănător, cam aceleaşi distracţii şi probleme. Dar cel mai mult îmi place să văd (sau să-mi imaginez) că şi copiii noştri s-ar putea să devină buni
→
