Ai vrea vreodată să te întâlnești pe tine, adolescentul furtunos, naiv, arogant, confuz, ridicol, schimbător, încăpățânat? De câteva săptămâni dădeam de colo-colo un teanc de hârtii vechi. Rămăseseră la mama prin casă, sora mea le-a găsit și mi le-a adus. Nu am avut chef să văd ce erau, dar la
→
De-a lungul anilor, fiecare dintre noi s-a bucurat să își vadă fotografiile premiate, dar mai ales ne-am bucurat să le vedem laolaltă. Pentru că noi chiar suntem o echipă, de mai bine de 10 ani încoace. Pentru că am învățat fotografie împreună și unul de la altul. Pentru că de
→
Giorgiana și-a dorit, pregătit și savurat nunta cum rar am văzut pe cineva să o facă. Stă în Franța, de acolo și-a ales cu mare grijă o echipă în București (cu Irinasuperweddingplanner, BeFabulous, Marina, Adina), ne-a adus pe toți în deltă și ne-a făcut să credem în visul ei. Nimeni
→
Cică erau odată Maria și Vasile în București, la Camera din Față. Serios, nu e banc! S-au întâlnit cu Irina și cu Robert, au băut cafea, apoi s-au plimbat prin oraș fără nicio țintă precisă, au vorbit despre plecări, veniri și planuri de viitor. Se pregăteau de nuntă, iar Gioia
→
Râsul ei și privirea lui când se uită la ea. You cannot fake that. Lumea (din bula noastră mică) ne spune că e prea mult fake în fotografia de nuntă. Că e prea forțată sau prea ștearsă, prea agresivă sau prea hipsterească, kitschoasă sau previzibilă, chinuită sau plictisitoare. Și fără
→
Ploaia merge cu dragostea, cu prietenii și cu munca – dacă e una artistică. Unii ar spune că merge și cu alcoolul, poate știu ei ceva. Una dintre amintirile preferate cu ploaie e una din copilărie, cum cred că avem mulți. Ploaie de vară, torențială. Mama mai puțin vigilentă decât
→
Îmi place să fiu în august în București. Este fermecător de liniștit și între cei care rămân parcă există o înțelegere tacită sau măcar un armistițiu. Ne bucurăm că am rămas doar noi și sărbătorim încet, toropiți de căldură. Nopțile nu sunt bune pentru somn, în schimb sunt bune pentru
→
Voi continua seria reîntâlnirilor fericite. Nu știu cât de mică sau de mare va fi această serie până la urmă. Este una foarte specială, cu oameni care ne-au făcut să iubim mai mult și să fotografiem cu și mai mare bucurie. Adaug azi o poveste începută cândva cu Andreea și
→
Explicam într-o postare precedentă de ce fotografiile de botez înseamnă foarte mult în munca și în viețile noastre. Am promis atunci să vă arăt cum sunt revederile cu oameni care se căsătoresc, noi îi îndrăgim, trec prin diverse încercări, noi trecem prin ale noastre, plângem și râdem împreună, au poate
→
În ultimii ani multe povești din viața mea au început cu un mare și entuziast ce ar fi dacă, pe care s-au chinuit să îl strivească puternicele și eternele la noi nu se poate, aici nu se schimbă nimic, nu ai cu cine, mai bine îți vezi de treabă. Uimitor
→