Tata cunoștea bine tot Bucureștiul și avea o memorie extraordinară, știa să îți povestească ceva interesant despre aproape orice clădire veche. Dar când discuta cu mama despre ce, când și unde a fost ceva, rar cădeau de acord. Mă luau cu ei peste tot. Mergeam mult cu tramvaiul sau pe
→
Ochi mulți, asimetrici, privesc trecătorul umil și neștiutor. Unii sunt holbați și colțuroși, unii sunt desperecheați și sașii, unii sunt rotunjori și mici. Toți te măsoară, chiar și cei acoperiți de vechi cataracte, cei ascunși după pleoape de metal sau inflamați de cărămizi roșiatice. O casă galbenă, cu obrazul plesnit
→
Primăvara este jilavă și neagră aici. Vara are zile lungi și pustii în care asfaltul arde praf și gunoaie, urmate de nopți colcăitoare, cu răfuieli, tânguiri și dansuri orientale. Iar toamna vine târziu și degeaba, pentru că strada este săracă și în frunze, și în râsete de școlari. Doar albul
→
Mi-ar plăcea să ajung în India cândva. Niște ochi de fotograf ar fi răsfățați de atâta culoare și diversitate, de imprevizibilul formelor, de contrastele puternice. Până atunci însă, aceiași ochi se pot răsfăța cu mici lumi stranii, ca strada Lizeanu. În plus, în cazul acestei lumi mai ușor de atins
→
Legături văzute și nevăzute țin împreună casele de pe Lizeanu. Am avut mereu senzația că aici veștile circulă foarte repede, că trec fulgerător dintr-o casă în alta și de pe o parte a drumului pe cealaltă. Îmi imaginez că dacă te obrăznicești la un lizean din prima casă, s-ar putea
→
Pe strada pe care se vând sicrie, piese de orice, materiale de construcții și kebab există și acest magazinaș a cărui vitrină mă atrage de fiecare dată. Un polițist fără cap își ține chipiul direct pe gât, în timp ce vecinul de alături, mult mai dotat, are nu doar cap,
→
This is not a story about the prestigious international organization Fearless Photographers or about the amazing Fearless Conference in Bucharest. This is a story about me becoming (almost) fearless. Last year Robert and I worked really hard. We work hard every year, of course, but last year I felt I
→
Nu înseamnă nimic că s-a schimbat anul. E doar o cifră şi nu aşteptăm nimic de la ea. Aşa cum se schimbă ziua, se schimbă şi luna, şi anul. Revelionul este doar un bun pretext de a sta cu prietenii. Dar chiar şi aşa, tot am avut câteva momente în
→
Cromatica este Inspired by Bucharest! În perioada 17 Septembrie – 6 Octombrie vă invităm la sediul CreArT din Piața Lahovari nr.7 să vedeţi expoziţia de fotografie urbană organizată de CreArT și B365.ro.
→
Aş vrea să văd cum erau părinţii mei înainte ca eu să mă nasc. Cum erau hainele lor, casa în care stăteau, cum era lumea lor în 1979. Mi s-a tot povestit că mama era o gravidă foarte frumoasă, iar pe tata parcă îl văd cu ce ochi plini de admiraţie o privea. Cred că erau şi foarte îngrijoraţi, ca orice părinţi, în orice vremuri. […]
→