Nu ştii niciodată ce ajungi să simţi când participi la un moment important din viaţa unei familii. Botezul Nataliei a fost cu adevărat aparte. Atmosfera în biserică a fost atât de caldă şi de prietenoasă încât fiecare participant părea să fie acasă, în familie. Sentimentul acesta de acasă în biserică
→
Botezul Smarandei – cu un pic de plâns la biserică, dar şi cu somn, dans, ursitoare şi tot ce i se mai întâmplă unui bebe fericit într-o zi aşa de plină.
→
Acum 13 ani ne lăudam cu ultima traznaie comisă, acum ne lăudăm cu copiii noştri. Cum s-au transformat adolescenţii de atunci in părinţii de acum? Cum se vor transforma Rareş (în fotografiile de mai jos), Andrei al nostru, Carina si toţi ceilalţi copii ai colegilor noştri în adolescenţi plictisiţi sau
→
L-am văzut pe Tudor o singură dată înainte de botez şi am ştiut că avem noroc să îl fotografiem. Ce-ţi poţi dori mai mult?
→
Ninsoare, emoţii şi un băieţel de poveste: Mihai. Cuminte şi dulce, şi-a lăsat prietenii ceva mai mari să se joace şi ne-a aruncat din când în când zâmbete cuceritoare.
→
Îmi place că mulţi dintre prietenii noştri au acum copii. Putem să vorbim despre ei ore întregi fără să ne plictisim, avem un program asemănător, cam aceleaşi distracţii şi probleme. Dar cel mai mult îmi place să văd (sau să-mi imaginez) că şi copiii noştri s-ar putea să devină buni
→
Anca şi Ştefan ne-au invitat la botezul fetiţei lor, Carina Ioana. Pe Anca o ştim de peste 15 ani, ne-a fost colegă de clasă. Ne-am bucurat să o revedem fericită şi cu o familie atât de frumoasă. Ne-am distrat şi ne-am amintit, inevitabil, de anii de liceu, de botezul băiatului
→
