Tinerețea era răspunsul unei profesoare pentru orice spuneam că îmi place, că este frumos sau că mă bucură, pentru orice hohot de râs și pentru toți fluturii din stomac. Era ca o explicație pentru toate lucrurile bune și frumoase din viața mea. Și nu prea înțelegeam atunci, la vârsta adolescenței.
→
Cum mai sunt nunțile acum? Da, iar m-a întrebat cineva. Ca și când aș fi stat la munte și m-ar fi întrebat cum mai este vremea acolo, dacă a nins etc. Evident, nu știu. Presupun că sunt de toate felurile, așa cum sunt și oamenii care participă. Ce vedem noi este doar un crâmpei – unul luminos, fără îndoială. Vedem în el și schimbări, și lucruri mereu la fel.
→
O întâlnire cu Irina și Bogdan îți da starea pe care îmi imaginez eu că o au surferii când alunecă pe un val bun – o combinație de adrenalină cu optimism, energie și mult soare.
→
Din când în când se întâmplă, chiar când te-ai aștepta mai puțin, să ai o discuție foarte deschisă cu un om pe care nici nu îl cunoști. O discuție care apare așa, ca prelungirea unui gând pe care credeai că îl ții pentru tine. Acum doi ani, spre sfârșitul unei
→
Dacă cei pe care îi fotografiem nu ar fi atât de drăguți, așa cum sunt Carla și Dragoș, poate aș urî din tot sufletul ceea ce fac sau nu aș face asta deloc. Câte nunți ar vrea să vadă cineva vreodată? Sigur nu mai mult de o sută, câte am
→
Ca fotograf, descoperi oamenii cu infinită răbdare și cu inima deschisă. Le observi frumusețea, le savurezi umorul, le intuiești personalitatea și, pe cât posibil, simți ce este în sufletul lor. Pentru că suntem niște fotografi neobișnuit de norocoși, procesul de descoperire ne aduce de obicei multă bucurie. Așa că iată
→
Ne-am întâlnit anul trecut cu Corina şi cu Marian fără să avem idee ce ne aşteaptă. Am început să discutăm şi ne-au spus că tema nunţii va fi Alice in Wonderland. Aveau un plan de nuntă mult mai complex decât orice mai auzisem până atunci. Îi ascultam aparent liniştiţi (şi
→
Mereu m-am luptat cu firea mea prea independentă (sau băieţoasă, cum zice Robert), care mă face de nenumărate ori să spun pot singură, mă descurc, mulţumesc. Asta face să fiu foarte greu de ajutat, deşi am avut întotdeauna alături oameni dornici să îmi întindă o mână. Dar chiar şi eu
→