Voi continua seria reîntâlnirilor fericite. Nu știu cât de mică sau de mare va fi această serie până la urmă. Este una foarte specială, cu oameni care ne-au făcut să iubim mai mult și să fotografiem cu și mai mare bucurie. Adaug azi o poveste începută cândva cu Andreea și
→
Explicam într-o postare precedentă de ce fotografiile de botez înseamnă foarte mult în munca și în viețile noastre. Am promis atunci să vă arăt cum sunt revederile cu oameni care se căsătoresc, noi îi îndrăgim, trec prin diverse încercări, noi trecem prin ale noastre, plângem și râdem împreună, au poate
→
Am fotografiat de-a lungul anilor sute de nunți (nici nouă nu ne vine să credem), dar nici botezuri nu au fost mai puține. Evenimentul botezului este, în multe cazuri, o regăsire cu cei pe care i-am fotografiat la nuntă. Încercați să vă puneți în locul nostru o clipă: cunoaștem un
→
Fotografierea unui botez ortodox nu este o treabă uşoară pentru un fotograf. Fiecare metru pătrat din biserică are o altă lumină, o altă tentă de culoare. Invitaţii pot sta aproape oriunde, ceea ce te obligă să cauţi continuu alte unghiuri. Ritualul diferă de la o biserică la alta (uneori surprinzător
→
O zi atât de simplă şi de bună încât aş vrea să o învelesc într-o hârtie şi să o uit în buzunar, doar ca să mă bucur cândva că o regăsesc. Andrei spune că e o zi cu parfum de scară albastră. Şi tind să am încredere în simţurile lui
→
Andrei se trezeşte primul. Îşi ia o jucărie şi vine la noi în pat. Stă câteva minute cuminte, apoi ne pupă, se amuză punând jucării pe noi sau pozându-ne cu telefonul. Când se plictiseşte, pleacă în sufragerie şi se uită la desene până se face 7,30 şi ne trezim şi
→
M-am născut la sfârşitul anului ’79. Probabil că dispăruseră deja jucăriile iar dulciurile erau doar câteva, cele pe care ni le amintim mulţi dintre noi – ciocolăţele chinezeşti în poleială aurie, bomboane cubaneze. Moş Nicolae nu avea multe de adus. Dar în casă mirosea a prăjituri tot timpul iar noi
→
Ei sunt prietenii noştri. Iniţial, Vlad şi Robert erau vecini. Vlad, cu câţiva ani mai mare şi cu gusturi muzicale impecabile, îi împrumuta lui Robert „muzică adevărată”. Şi trebuie să vă spun ce a însemnat asta pentru noi. Eu eram încă departe de muzica lor, deşi Robert îmi era coleg.
→
Nu ştii niciodată ce ajungi să simţi când participi la un moment important din viaţa unei familii. Botezul Nataliei a fost cu adevărat aparte. Atmosfera în biserică a fost atât de caldă şi de prietenoasă încât fiecare participant părea să fie acasă, în familie. Sentimentul acesta de acasă în biserică
→
Botezul Smarandei – cu un pic de plâns la biserică, dar şi cu somn, dans, ursitoare şi tot ce i se mai întâmplă unui bebe fericit într-o zi aşa de plină.
→