După un timp, amintirile legate de un eveniment se reduc la un singur moment, o singură senzaţie. De multe ori, mintea se foloseşte de o fotografie pentru a păstra mai bine o amintire. Dacă mă gândesc, de exemplu, la nunta mea, îmi amintesc de obicei un moment în care eram
→
Când eram mică ţineam sus pe şifonier ceea ce familia mea numea cutia cu maimuţe. Era o cutie în care aveam aţe, bucăţi de material, şireturi, nasturi, panglici şi tot felul de lucruri mici găsite prin casă, care mi se păreau frumoase şi care, credeam eu, îmi puteau fi de
→
Nu ştiu cum se face că, din când în când, întâmplarea sau poate ceva ce noi nu ştim să numim altfel ne aduce lângă oameni ca Andreea şi Dan. Ne-au plăcut din prima secundă, aveau privirea şi râsul acelea de oameni tineri şi fericiţi. Ne-a bucurat şi ne-a făcut bine
→
Fotografii nu se pot plictisi lângă ei. Ea: intensă, dramatică, concentrată. El: un zâmbet. Cel mai mult ne-a plăcut să surprindem contrastul dintre ei, care nu îi face să pară nepotriviţi, ci dimpotrivă. Trăsăturile uimitoare ale Biancăi, care îi dau un aer de femme fatale a anilor ’50, nu au
→
Ioana s-a căsătorit cu Alexandru, căruia îi spune Ali, într-un loc exotic, pe care l-am visat de atâtea ori încât mi se pare cunoscut. Doar ei, departe de convenţiile de acasă. Apoi a avut loc petrecerea la care am participat şi noi. Familie, prieteni, zâmbete sincere, relaxare, muzică bună. Niciun
→
Pare o vorbă goală să mulţumeşti cuiva pentru încrederea pe care ţi-a acordat-o, pentru că este ceva ce auzi de prea multe ori ca să îţi mai trezească vreun gând. Dar nu este deloc puţin lucru în ziua de azi ca nişte oameni care nu te cunosc personal să aibă
→
Nu mi-am dorit niciodată să mă căsătoresc, să port rochie de mireasă, să am o nuntă într-un anumit fel. E o fantezie pe care nu am avut-o nici o secundă. Mi-am dorit să fiu cu Robert de când l-am cunoscut, la 14 ani. Atât. La 23 de ani, am plecat
→
Cine a citit Cişmigiu & Comp. ştie că între liceele mari din Bucureşti există tot felul de relaţii, de prietenie sau rivalitate, în care adolescenţii pun mult suflet. Îmi amintesc din roman că cei din liceul Lazăr, cel de lângă Cişmigiu, erau oarecum prieteni cu cei din Spiru, pentru că
→
Andreea şi Florin, pe care s-ar putea să îi ştiţi din fotografiile de aici, au avut o nuntă aşa cum şi-au dorit. Pentru cei care nu au trecut prin experienţa unei nunţi, poate nu pare mare lucru să ai o nuntă aşa cum vrei. Din punctul meu de vedere, chiar
→
Discutam cu un cuplu despre locaţia nunţii. Ne explicau – şi mi-a plăcut foarte mult ideea lor – că au ales un loc cu istorie, care are şanse să existe şi peste o sută de ani, nu doar pentru că are prestanţă, ci pentru că ar vrea să spună cândva
→