Mi-am început dimineaţa şi săptămâna citind The Luminous Portrait. Un paragraf m-a făcut să mă opresc un pic din lectură şi să mă gândesc la tot ce se întâmplă: I had many pivotal moments in my career: the first time I booked a job for which someone actually paid me
→
În Bucureştiul supra-aglomerat de fel de fel de oameni, trec neobservaţi cei pe care eu îi numesc bucureştenii adevăraţi. Nu sunt neapărat cei care au părinţi şi bunici născuţi aici, ci aceia care care preţuiesc şi valorifică lucrurile bune ale oraşului – şcolile bune, evenimentele culturale, eleganţa discretă în ţinută
→
Sunt fel de fel de mirese. Dar este un gen anume care mă fascinează: cea delicată, graţioasă, liniştită, care nu are decât cuvinte frumoase şi zâmbete sincere pentru toată lumea. Ştiu, nimic interesant până aici. O suspectaţi oricum că este o bridezilla care a terorizat pe toată lumea înainte de
→
A început distracţia! Suntem plini de entuziasm anul acesta după câteva nunţi cu adevărat splendide. Pe prima dintre ele, a Adinei şi a lui Vlad, am considerat-o imediat un semn bun. Ei au o calitate destul de rară în zilele noastre, aceea de a face pe oricine să se simtă
→
Când este vorba de nunţi, unul dintre momentele noastre preferate este cel de a doua zi, când stăm amândoi şi ne uităm prin fotografiile abia descărcate. Cu plăcerea cu care băiatul nostru desface ouă de ciocolată să vadă ce surpriză este în ele, aşa ne uităm noi nerăbdători printre sutele
→
Este mare lucru să ştii să îţi faci viaţa frumoasă, aşa cum ştiu Elena şi Tiberiu. De ce să organizezi o nuntă superbă şi apoi, când ziua cea mare a venit, să nu îţi oferi bucuria de a te relaxa şi de a savura toate lucrurile frumoase pe care singur
→
Un obiect prețios, original, puternic, pregătit să fie atins de zeci de mâini – unele ale unor oameni care nici nu s-au născut încă. Dacă albumele spun ceva despre noi, trebuie să ne asigurăm că transmit dragostea pe care o punem în munca noastră, atenția la detalii, dorința de a
→
Ei sunt prietenii noştri. Iniţial, Vlad şi Robert erau vecini. Vlad, cu câţiva ani mai mare şi cu gusturi muzicale impecabile, îi împrumuta lui Robert „muzică adevărată”. Şi trebuie să vă spun ce a însemnat asta pentru noi. Eu eram încă departe de muzica lor, deşi Robert îmi era coleg.
→
E o lume mică. Spunem asta tot timpul, dar mai ales când mergem la o nuntă. Aşa a fost şi la nunta lui Catrinel şi a lui Alex. Am descoperit că eram vecini – după ce ne-am întâlnit pe undeva, departe de casă, să ne cunoaştem :). Pe urmă, la
→
Dacă v-aţi plictisit cumva de nunţi, înseamnă că este un moment bun pentru ceva diferit. Soare dulce, de toamnă, o cununie veselă şi apoi o plimbare prin Centrul Vechi. Timp berechet pentru o cafea, pentru râs şi povestit. Fără grija rochiei de mireasă şi a invitaţilor care poate se plictisesc
→