S-a bucurat Robert că a luat un premiu Fearless cu fotografia de la pregătiri a lui Vlad, dar cum se întâmplă de obicei, parcă sunt altele de la nunta lor care îmi plac și mai mult – pentru că sunt ale mele, desigur :P. Nu, adevărul este că ne plac
→
Au trecut șapte ani și chiar nu știu când. Sunt șapte ani de-a lungul cărora am fotografiat multe dintre evenimentele prietenilor Ilincăi și ai lui Cătălin. În acest grup mare și frumos, cel mai drag nouă, am cunoscut părinți care între timp au devenit bunici și bebeluși care au devenit școlari.
→
Exită 100 Fotografii de Nuntă pe care merită să le vedeți în WEDMAG. Printre ele, și câteva care nouă ne sunt foarte dragi.
→
This is dedicated to Mihaela and Chris, a wonderful couple we photographed in 2016. We’ve been working a lot lately (the WeddCamp workshop, the Fearless Conference and many others) and had no time for posting on our blog, but now we’re eager to return to these beautiful memories. I wonder
→
Nunțile fotografiate de noi sunt, în continuare, printre cele mai frumoase din România. Pentru că sunt ale unor cupluri extraordinare! Ilinca și Cătălin {Nuntă la Restaurant Diplomat}
→
Mi-a făcut bine să revăd azi fotografiile de la nunta Oanei și a lui Liviu. Le-am văzut cu alți ochi decât astă vară. Mă uitam la ele și mă gândeam cât de bine este să vezi oameni care se bucură așa de o zi din viața lor. Dincolo de toate
→
Anul trecut am ajuns la Conacul lui Maldăr imediat după WEDDCAMP și după niște luni de zile (cam prea) intense. Eram străvezie – așa mă descrie mama când nu mănânc și nu dorm :). Că tot aveam mult de umblat, mașina noastră, atât de cooperantă până atunci, a început să facă
→
Iată-ne în 2017. Orice pretext pentru a sărbători viața este bun. Binele și mirarea că suntem, vorba poetului… Fiecare oră și zi ar merita să fie sărbătorite – cu un zâmbet, cu un gând, cu un sentiment de recunoștință. Dar știm că, rând pe rând și toți până la urmă,
→
O fi îndrăgosteală spunea mama când râdeam sau plângeam mai mult decât era de înțeles, când nu mâncam și nu dormeam, când visam cu ochii deschiși peste teancurile de caiete de școală. Nu mă certa, doar se amuza – ea și toată familia, de altfel, că eram cea mai mică.
→
Soarele a răsărit și azi, și ieri, așa cum preconizase actualul (încă) președinte de peste ocean. Poate ne întrebăm ce se schimbă și ce se repetă, poate ne îngrijorăm sau ne facem planuri, dar soarele chiar răsare la fel. Dacă vă puteți desprinde puțin azi de zgomotul și de furia
→