Uneori mă uit la cineva şi aproape involuntar parcă îmi imaginez ce fel de copil a fost sau cum va arăta la bătrâneţe. De fapt, nu apuc să îmi imaginez pentru că nici nu sunt gânduri întregi, ci doar frânturi; nişte imagini care apar şi dispar fulgerător. E ca şi
→
Passau, Germania. Prima imagine care îţi vine în minte ar putea fi aceea a unui oraş acoperit de ape. Dar noi am fost acolo cu puţin timp înainte ca apele să înghită oraşul. Era foarte frig, vânt şi ploaie. Chiar şi aşa, locul ni s-a părut prietenos. Maria şi Daniel,
→
Cred că mulţi dintre noi sunt surprinşi când se văd într-o fotografie. Apare inevitabil o diferenţă între felul în care te percepi tu şi felul în care te percepe altcineva, între cum îţi imaginezi tu că arăţi şi cum rezultă că arăţi dintr-o imagine statică. Eu sunt mereu surprinsă (neplăcut,
→
Zi de vară, de Sânziene, de neobişnuită linişte. Îmi tot vin în minte versurile melodiei I Had a Dream: If you see the wonder of a fairy tale / You can take the future even if you fail. / I believe in angels, / Something good in everything I see,
→
Cum poate ştiţi deja, noi iubim culorile. Toată iarna am visat, am căutat, am aşteptat un verde anume. Ştiam că trebuie să fie proaspăt şi delicat, dar mai ales vorbitor. O culoare care să vorbească. Acum credem că l-am găsit şi că va vorbi aşa cum trebuie despre Andra şi
→
De ce Cromatica şi nu Irina şi Robert? Aşa ne-au întrebat cei de la WEDMAG, printre altele.
→
Aş vrea să văd cum erau părinţii mei înainte ca eu să mă nasc. Cum erau hainele lor, casa în care stăteau, cum era lumea lor în 1979. Mi s-a tot povestit că mama era o gravidă foarte frumoasă, iar pe tata parcă îl văd cu ce ochi plini de admiraţie o privea. Cred că erau şi foarte îngrijoraţi, ca orice părinţi, în orice vremuri. […]
→
Fotografierea unui botez ortodox nu este o treabă uşoară pentru un fotograf. Fiecare metru pătrat din biserică are o altă lumină, o altă tentă de culoare. Invitaţii pot sta aproape oriunde, ceea ce te obligă să cauţi continuu alte unghiuri. Ritualul diferă de la o biserică la alta (uneori surprinzător
→
Îmi place mult iarna, aproape la fel de mult cât îmi plăcea în copilărie, când erau zăpezi mari şi ne prelungeau vacanţa. Şi tot ca atunci, mă bucur când ninge – deşi majoritatea bucureştenilor simt asta ca pe un dezastru. Simplul fapt că ninge îmi luminează ziua şi mă face
→
