Cred că mulţi dintre noi sunt surprinşi când se văd într-o fotografie. Apare inevitabil o diferenţă între felul în care te percepi tu şi felul în care te percepe altcineva, între cum îţi imaginezi tu că arăţi şi cum rezultă că arăţi dintr-o imagine statică. Eu sunt mereu surprinsă (neplăcut,
→
Zi de vară, de Sânziene, de neobişnuită linişte. Îmi tot vin în minte versurile melodiei I Had a Dream: If you see the wonder of a fairy tale / You can take the future even if you fail. / I believe in angels, / Something good in everything I see,
→
Cum poate ştiţi deja, noi iubim culorile. Toată iarna am visat, am căutat, am aşteptat un verde anume. Ştiam că trebuie să fie proaspăt şi delicat, dar mai ales vorbitor. O culoare care să vorbească. Acum credem că l-am găsit şi că va vorbi aşa cum trebuie despre Andra şi
→
De ce Cromatica şi nu Irina şi Robert? Aşa ne-au întrebat cei de la WEDMAG, printre altele.
→
Îmi place mult iarna, aproape la fel de mult cât îmi plăcea în copilărie, când erau zăpezi mari şi ne prelungeau vacanţa. Şi tot ca atunci, mă bucur când ninge – deşi majoritatea bucureştenilor simt asta ca pe un dezastru. Simplul fapt că ninge îmi luminează ziua şi mă face
→
Una dintre imaginile de mai jos şi-a luat viaţa în propriile mâini ceva mai devreme decât ne-am fi aşteptat. A călătorit prin lume, s-a făcut cunoscută şi ne-a arătat că nu mai are nevoie de noi. I-am privit cu îngăduinţă îndrăzneala. Ce te poţi aştepta de la o fotografie atât
→
După un timp, amintirile legate de un eveniment se reduc la un singur moment, o singură senzaţie. De multe ori, mintea se foloseşte de o fotografie pentru a păstra mai bine o amintire. Dacă mă gândesc, de exemplu, la nunta mea, îmi amintesc de obicei un moment în care eram
→
Când eram mică ţineam sus pe şifonier ceea ce familia mea numea cutia cu maimuţe. Era o cutie în care aveam aţe, bucăţi de material, şireturi, nasturi, panglici şi tot felul de lucruri mici găsite prin casă, care mi se păreau frumoase şi care, credeam eu, îmi puteau fi de
→
Mereu mi-a fost frică de genul acesta de fotografii pe malul mării. În general sunt prea previzibile, ai senzaţia ca le-ai mai văzut. De multe ori sunt penibile de-a dreptul. Foarte rar sunt cu adevărat frumoase şi nu îţi mai desprinzi privirea de la ele. Aşa că un timp le-am
→
Cu ani în urmă, fratele tatălui meu, pe care l-am cunoscut prea puţin, îmi arăta fotografii vechi de un secol cu diverse rude. După mulţi ani în care nu ne văzusem aproape deloc, un eveniment nefericit ne-a adus în faţa acelui perete plin de fotografii. Ne doream să spunem ceva,
→