Am înțeles de ce trăiesc oamenii împreună. Chiar și de ce se căsătoresc. Dar încă nu pot spune că am înțeles pe deplin de ce există nunțile, în toată grandioasa lor desfășurare. Tind să cred că o nuntă nu trebuie niciodată făcută, ci doar că ar putea fi făcută. Poate
→
În seara aceea de sâmbătă, Bucureștiul era în mare formă iar Andra și Vali păreau să fie, împreună, o întruchipare a spiritului orașului. A spiritului tânăr și bun, plin de energie și de posibilități. Erau imaginea unui oraș efervescent, vesel, inteligent, pe punctul să înceapă o viață nouă.
→
Mi-a luat mult timp să înțeleg că pot face o mulțime de lucruri dacă îmi doresc îndeajuns de mult și dacă îmi dedic măcar câteva minute pe zi realizării unor vise. Sigur, asta este o prostie pe care o poți găsi scrisă pe toate gardurile (sau wall-urile de Facebook). Dar
→
Suntem tentați de multe ori să numim o nuntă ca fiind printre cele mai frumoase dintr-un anumit an, dar încercăm să nu facem acest lucru – pentru că unele sunt în hoteluri elegante și altele în grădini superbe, unele sunt cuminți și altele explozive, adică am compara mere cu pere și nu are sens. Dar pentru această nuntă, recunoaștem, tentația este ceva mai mare decât de obicei.
→
Cu niște ani în urmă chiar nu aș fi crezut că în București nunțile elegante se pot îmbina cu niște tradiții frumoase, care încă au sens și aduc oamenilor bucurie. Pentru că aici așa-zisele tradiții sunt de multe ori un amestec deloc reușit între ce a reținut mireasa de la
→
O întâlnire cu Irina și Bogdan îți da starea pe care îmi imaginez eu că o au surferii când alunecă pe un val bun – o combinație de adrenalină cu optimism, energie și mult soare.
→
Sunt niște locuri, prin țară și prin lume, care au un farmec, o poveste. Pentru mine, nu pentru toată lumea. Când le străbat, în realitate sau doar cu gândul, am tot felul de emoții. Casa în care stătea bona mea, curtea școlii, străduțele care duc spre liceu, anumite teatre, o
→
Pe Andrei îl alint și îl tachinez spunându-i Picea uneori, pentru că îmi place să îl știu încă mic. Ce șansă pentru mine, o fată, să îl am pe Picea și să descopăr ce înseamnă boyhood… Acesta este varianta noastră de Boyhood, cea la care Robert și cu mine ne ținem de mână și ne emoționăm foarte tare. Sper să merite timpul vostru. Și dacă nu, măcar să vă facă să căutați prin fotografiile voastre propria bucată de viață.
→
Din când în când se întâmplă, chiar când te-ai aștepta mai puțin, să ai o discuție foarte deschisă cu un om pe care nici nu îl cunoști. O discuție care apare așa, ca prelungirea unui gând pe care credeai că îl ții pentru tine. Acum doi ani, spre sfârșitul unei
→
Mă întreb și eu ce fel de oameni suciți suntem, că luni de zile am visat la vacanță și acum, când (oarecum) o avem, facem liste peste liste cu tot ceea ce trebuie făcut. Și mai rău este că mă bântuie niște idei de fotografie care, din când în când,
→