Are 16 ani. Stau într-o sală de așteptare, se întârzie și aproape că mă bucur, pentru că am timp să înțeleg. Tot aud gândul ăsta – când uimit, când vesel, când speriat, când recunoscător… Cum să aibă el 16 ani? Îmi amintesc așa bine când am ieșit pe poarta maternității,
→
Am știut imediat că vom ține minte această nuntă. A fost chiar altfel, în cel mai bun sens. Muzică veselă cubaneză și muzică bună de toate felurile, sute de cocori din hârtie făcuți chiar de mireasă și de mire, o atmosferă ca de vacanță (nu este fantastic să poți realiza
→
Eram încă la început, aveam o părere cam proastă despre nunți în general și una și mai proastă despre fotografia de nuntă. Dar ne plăcea mult să fotografiem – atât de mult încât, cu inima strânsă, am acceptat să fotografiem nunți și botezuri. Chiar în perioada aceea de început, am
→
Cu nunțile am încheiat deocamdată. Sigur, rămân botezurile, ședințele foto de familie și cele business, dar, când se termină nunțile, parcă se termină furtuna. A mai trecut un an de fotografie și de de-toate. Dacă aleg să mă uit doar la fotografie, a fost fantastic. E al 14-lea an mai
→
Vântul aduce miros de tei în casă. Se aude încetişor în boxe Paolo Conte cântând Via con me, un affogato sexy încearcă să mă trezească, un lagotto pufăie încet pe piciorul meu şi mă trage la somn. Muncesc mult şi dorm puţin, am tot felul de nelinişti şi sunt prinsă
→
După prima parte, trebuie să vină și a doua, nu? Cea în care am plecat toți spre o insulă cu pini, mare, spa, iar în miezul verii fiind, cu apusuri lungi și nopți scurte. Și vulpițe – se pare că se înțeleg bine cu suedezii. Eram o mână de oameni
→
O poveste în două părți – asta chiar este odată ca niciodată pe Cromatica. A doua parte a poveștii este despre o nuntă și o insulă, ambele micuțe, dar foarte potrivite pentru a sărbători o dragoste mare. Și e așa de frumoasă partea asta a doua încât copilul bâzdâcos din
→
Din fericire, până și o pandemie are câteva efecte bune. De exemplu, a făcut nunțile să fie mai frumoase. (Sigur, nu chiar pe toate, uneori nimeni și nimic nu poate salva o nuntă). Și nu mă refer acum la orele firești la care au ajuns, în sfârșit, să se termine,
→
La noi nu prea ați văzut portrete. Nu pentru că nu am fi făcut de-a lungul anilor, ci pentru că ne-au atras mai mult instantaneele. În iarna asta însă, am făcut chiar foarte multe portrete și mai avem. Și dacă tot suntem în febra portretelor, am zis să încerc și
→
Știi genul de zi, cum au tot fost în ultimele veri, în care într-un loc plouă cu găleata, la o aruncătură de băț mai încolo e soare, apoi pare că vine potopul, după care vezi cel mai senin cer, bei un pahar cu apă și, când te uiți iar în
→